Externe, Limba ce-o vorbim, Moldova 2019, politicianism, Societate

Limba rusă nu mai e a rușilor

Și cu atât mai mult nu mai e a Rusiei.

stegulete

Ante-scriptum: Vă sunt familiare stegulețele din dreptul denumirilor de limbi, răspândite în tot internetul moldovenesc, la apăsarea cărora se schimbă limba de afișare a saitului? Tricolorul moldovenesc (mai rar cel românesc) pentru limba română, tricolorul rusesc pentru limba rusă și Union Jack-ul britanic, de regulă, pentru limba engleză? Vi s-a părut vreodată că e ceva în neregulă cu această practică? (Pe lângă greșelile de ortografie!) O selecție de astfel de saituri, în care limbile au steaguri, găsiți la sfârșitul textului.

* * *

În goana lui după un loc în istorie alături de alți cârmaci ruși, Vladimir Putin a pedalat și mai pedalează pe „apărarea” așa-zișilor vorbitori de limbă rusă, русскоязычные, din afara granițelor rusești.

De grija acestora a ocupat, a dezbinat și aproape a distrus o țară.

De grija vorbitorilor de limbă rusă!

Nu a invalizilor, să zicem, sau a săracilor, sau a mamelor singure, sau a vreunei etnii asuprite, sau pur și simplu a unor oameni. Nu! Putin, conducătorul Rusiei, s-a năpustit asupra Ucrainei de grija vorbitorilor de limbă rusă!

E drept că mai pomenește și de „protecția” cetățenilor ruși care locuiesc în Ucraina, dar o face rar – semn că realizează cât de problematică este extinderea autorității unui stat asupra locului de reședință al cetățenilor săi aflat în alt stat. Or și în cazul dat, al Ucrainei, opțiunea unor cetățeni ai acesteia și pentru cetățenia rusească, nu are cum să implice și transferul proprietăților ucrainene ale acestora în jurisdicția Moscovei. Unde mai pui că odată rămași în Ucraina, ne-emigrând în statul dătător de cetățenie rusească, aceștia și-au asumat și „riscurile” domicilierii printre cetățenii ucraineni. Iar dacă mai adăugăm aici și faptul deținerii de către majoritatea cetățenilor ruși din Ucraina și a cetățeniei ucrainene, orice intervenție din partea statului rus pentru protecția acestor supuși ai săi este nu doar contestabilă juridic, ci și elementar prostească. Căci se ajunge la necesitatea, absurdă, a trasării limitelor jumătății rusești a unei persoane cu dublă cetățenie, și ucraineană și rusă, asupra căreia s-ar extinde protecția Rusiei, fără a se atenta la jumătatea aflată în răspunderea Ucrainei!

Dar cum am zis, Putin îi dă mai rar (încă) cu „apărarea” cetățenilor ruși din Ucraina, concentrându-se cu fanatism asupra „protejării” vorbitorilor de limbă rusă din această (și nu numai) țară.

Dar în ce calitate o face, rămâne neclar.

(Cum neclară rămâne și modalitatea definirii unui individ ca fiind vorbitor de limbă rusă! O fi calitatea acesteia de limbă maternă definitorie sau frecvența utilizării ei? Sau însuși faptul cunoașterii la un nivel sau altul a limbii ruse implică automat intrarea în rândurile botezate de Kremlin „ale vorbitorilor de limbă rusă”?!

Iar cum nu există niciun manual cu instrucțiuni în „problema” dată, și optica Moscovei fiind cea analizată în continuare, semnificația cea mai extinsă a termenului ar trebui luată în considerare.)

Se poate presupune, având în vedere lipsa oricărei mențiuni privind „apărarea” vorbitorilor de limbă ucraineană sau, de ce nu, a celor de limbă română din Ucraina, că temeiul grijii deosebite față de vorbitorii de rusă din statul vecin îl constituie calitatea de limbă oficială pe care o are limba rusă în statul lui Putin.

Numai că limba rusă este limbă oficială și în Belarus, și în Kazahstan, și în Kârgâzstan – la nivel de stat.

Este oficială și în Moldova, și în România, și în Ucraina (!), și în Norvegia – la nivel regional sau local.

Și are unele funcții oficiale în Tadjikistan, Uzbekistan, Israel și Statele Unite ale Americii.

Totuși – lucru straniu – niciuna din aceste țări nu a considerat și nu consideră că vorbitorii de limbă rusă din Ucraina ar fi în pericol! Și nici una nu s-a pornit (cu arma) să-i „apere”!

Cum nu s-a pornit nici ONU, nici UNESCO, nici Agenția Internațională pentru Energie Atomică, nici OSCE, nici CSI, nici Organizația pentru Cooperare de la Shanghai, nici Secretariatul Tratatului Antarcticii, nici Organizația Internațională de Standardizare, nici Crucea Roșie, nici Curtea Penală Internațională, nici Stația Spațială Internațională, toate având limba rusă oficială!

Sau Comitetul Internațional Olimpic, Uniunea Poștală Universală, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Internațională a Aviației Civile etc. etc. care folosesc limba rusă în activitatea lor!

A pus mâna pe armă doar Putin. Și Rusia sa.

Or, anume asta e problema. Că a pus mâna pe armă.

Grupuri etnice sau vorbitoare de o anumită limbă care să se identifice cu un alt stat decât cel în care trăiesc, sunt peste tot în lume.

State care să-și manifeste preocuparea pentru grupuri etnice sau lingvistice cu care se identifică, aflate în afara hotarelor proprii, la fel sunt o mulțime. Poate chiar toate.

Dar să pornești războaie când sunt atâtea căi pașnice pentru a-ți susține și apăra conaționalii, căi pe care alte state le-au ales și cu gândul la securitatea și bunăstarea respectivilor conaționali, nu e nicidecum o dovadă de măreție. („Великая Русь” – „Măreața Rusie”?! )

În 2010, la ultimul recensământ, în Rusia erau oficial peste 137 de milioane de vorbitori de limbă rusă, iar etnici ruși – aproape 111 milioane. (Precizare necesară, căci anume aceștia ar putea fi considerați, cu toate rezervele inerente, vorbitori exclusivi de limbă rusă, și prin urmare și cei mai „îndreptățiți” să și-o revendice.)

Tot în 2010, în afara Rusiei, conform estimărilor oficiale rusești, numărul vorbitorilor de limbă rusă depășea 123 de milioane, cele mai mari cifre fiind în Ucraina, Kazahstan, Belarus, Bulgaria, Germania, Azerbaijan, Armenia, Uzbekistan, Kârgâzstan, Moldova, SUA, Lituania, Israel, Letonia, Tadjikistan, Georgia, Canada, Estonia, Turkmenistan, Mongolia, Polonia, Suedia, Slovacia, Argentina.

(Estimarea din 2004 a Ministerului rus de Externe pentru Moldova – până la 70% din populație cunoaște limba rusă.)

Din numărul total, la nivel mondial, de vorbitori de rusă, etnici ruși ar putea fi în cel mai bun caz 125-130 de milioane, având în vedere estimările privind numărul lor în întreaga lume, dar și procentul natural (caracteristic oricărei etnii) de ruși ne-vorbitori de rusă. (În Moldova din totalul de etnici ruși declarați, limba rusă n-o consideră maternă 2,8% și n-o vorbesc „de obicei” 6,8%.)

Adică cel mult 50% de русскоязычные din întreaga lume sunt ruși.

Ajungem astfel la afirmația din titlu: limba rusă nu mai e a rușilor! Nu mai e doar a rușilor – abia jumătate din vorbitorii acesteia se consideră ruși. Rușii din Rusia constituind circa 43% din numărul total de vorbitori.

Or cam în acești termeni judecă Putin și statul rus, legând limba rusă exclusiv, sau cu prioritate, de ruși și de rușii din Rusia.

Ucraina e mai mică, Rusia e mai mare!

În Ucraina sunt mai puțini vorbitori de rusă, în Rusia sunt mai mulți!

Ucraina e Malorusia, Rusia e Velicorusia!

Ucraina e dedesubt, Rusia – deasupra!

Totuși, pentru ceilalți, dar și pentru Putin și pentru Rusia, trebuie menționat că ponderea indivizilor care își identifică etnia cu o anumită limbă în masa totală a vorbitorilor sau a cunoscătorilor acesteia este cât se poate de irelevantă.

Căci e suficient și un singur „străin” care să-și manifeste dorința să învețe limba unui grup (etnic) vorbitor originar, ca respectivul grup să-și piardă statutul „privilegiat” de unic purtător al limbii.

(În definitiv și procesele din interiorul lingvistic al etniilor, chiar izolate complet, funcționează după același principiu al transmisibilității, fie că duc la diferențieri dialectale fie la uniformizarea limbii.)

Ce să mai vorbim de situația inversă, în care un grup etnic își propagă (forțat) limba proprie în exteriorul său?!

Cazul rușilor din Uniunea Sovietică care și-au impus propria limbă celorlalte națiuni, din republicile unionale „surori”, sau al rușilor din Rusia actuală care continuă să procedeze la fel cu popoarele supuse din cadrul federației, ne sunt cele mai cunoscute nouă, urmașilor Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești care în toată existența sa, din 1944 până în 1989, n-a avut niciodată limba (fie ea și) moldovenească oficială! Spre deosebire de toate celelalte republici sovietice care și-au decretat limbile naționale drept oficiale.

Comentând în diverse ocazii politica fermă a Estoniei de a nu oficializa limba rusă – 25% din cetățenii estonieni sunt etnici ruși – președintele acestei țări, Toomas Hendrik Ilves, a făcut o distincție clară între limba rusă în general și limba rusă ca instrument al ocupanților ruși, (urmașii acestora fiind marea parte a celor 25%). Or faptul posedării unei limbi – și etnicii estonieni cunosc limba rusă – e cu totul altceva decât acordarea ei a unui statut oficial.

Conform statisticilor ucrainene, etnici ruși în Ucraina, la ultimul recensământ, s-au declarat 17% din populație. Limba rusă o consideră maternă 30% și o vorbesc „de obicei” peste 50%. O cunosc, cu tot cu vorbitori, conform diverselor studii, în jur de 70% din toți cetățenii ucraineni.

Conform statisticilor moldovenești, etnici ruși în Republica Moldova, la ultimul recensământ, s-au declarat aproape 6% din populație. Limba rusă o consideră maternă 11% și o vorbesc „de obicei” 16%.

În privința cunoașterii limbii ruse de către cetățenii moldoveni, nu e nevoie, cred, de studii elaborate. O simplă plimbare în spațiul public sau chiar butonarea telecomenzii ar trebui să ne lămurească pe deplin!

Totuși, un studiu sociologic moldovenesc din 2011 conține următoarea concluzie: 99% dintre respondenți cunosc într-o măsură mai mare sau mai mică limba rusă!

Cât de bine cunoașteți limba rusă? CBS-AXA Moldova

Lucrul cel mai interesant în statisticile moldovenești e că din numărul de vorbitori („de obicei”) de limbă rusă declarați, 540990, doar 35% sau 187526 s-au declarat etnici ruși, ceilalți – marea majoritate – fiind etnici ucraineni, moldoveni, găgăuzi, bulgari și chiar români!

Aici e probabil explicația opţiunii lui Putin pentru „apărarea” vorbitorilor de limbă rusă și nu, cum ar fi mai „firesc”, a etnicilor ruși. Căci e mai reprezentativ, poate, să împuști de dragul a 70% din populația altei țări, decât a doar 17% (sau 6%)! Mai ales că nici cei 17% de etnici ruși din Ucraina, nici cei 6% de etnici ruși din Moldova nu sunt asupriți în niciun fel!

Mai rămâne (în continuare) neexplicat argumentul, (scopul fiind oarecum lămurit), al arogării de către Rusia a dreptului de a-i „proteja” anume ea pe vorbitorii de limbă rusă din alte țări.

Or fie și fără cifrele „logice” de mai sus care nu „justifică” ce face Rusia lui Putin în Ucraina, (sau la un nivel diferit ce face și în alte state ieșite de sub stăpânirea ei – Moldova, Țările Baltice, Kazahstanul ș.a.), e ridicolă de tot vrerea Moscovei de a-și demonstra dreptul de proprietate sau măcar de întâietate în privința limbii ruse.

Din simplul motiv că o limbă nu poate aparține juridic nimănui.

(Despre drepturile morale ale unui stat sau ale unui grup e absurd să vorbim, chiar fără a ține cont de procentul „rusesc” din numărul total de vorbitori de rusă. Limba e strict a individului. A fiecărui în parte, în mod egal, intrinsec.)

Da, pot exista organisme regulatorii ale limbii, în interiorul statelor sau interstatale. Pot fi impuse diverse norme, sisteme de scriere sau chiar denumiri ale limbii! Pot fi implementate politici de modificare totală a acesteia.

Însă deținerea în proprietate a unei limbi este absolut imposibilă.

Nu poate există un drept de proprietate nici asupra limbilor naturale – rusa, khmera, basca, mandinka etc., nici asupra celor artificiale, care, precum consacrata de peste un secol esperanto, sau klingoniana Star Trek-ului din anii ’80, sau loxiana din cântecele Enyei din 2005, deși au creatori recunoscuți, deși au părți componente – de regulă denumirea, ca marcă comercială – protejate de dreptul de autor, nu sunt în întregimea lor deținute de cineva. Chiar dacă acționări în judecată s-au făcut periodic.

De ce sistemele judiciare actuale, dar și cele anterioare, nu prevăd și n-au prevăzut dreptul de proprietate asupra limbilor, e o întrebare pur și simplu de neconceput, întâi de toate. Pentru toți, care ne-am născut și am crescut în cadrul unei limbi sau al mai multor.

O încercare de răspuns ar gravita cel mai probabil în jurul caracterului colectiv al limbii și a capacității sale de a fi transmisă de bună voie de la om la om și de a fi primită nesilit. De la om la om. Sau abordându-se unicitatea fiecărui vorbitor în parte, oameni toți vorbind în esență nimic altceva decât o adaptare, o transpunere, o interpretare personală a unei limbi „etalon” sau a alteia. (Din această perspectivă, o limbă n-ar putea fi nici chiar a tuturor vorbitorilor și cunoscătorilor ei, neputând exista un singur obiect de „revendicare”, ci doar o multitudine de versiuni ale acestuia.)

Întrebarea mult mai ușoară – de ce crede totuși Rusia că are vreun drept să-i apere pe vorbitorii de limbă rusă din alte state? – va rămâne în schimb fără răspuns.

Și nu fiindcă răspunsul ar fi dificil, ci pentru că întrebarea e de fapt cu totul alta. Și deloc din sfera umanitar-lingvistică: de ce Rusia debitează atâtea prostii?

Și de ce n-o oprește nimeni?

Nu de alta, dar în logica aceasta a Moscovei, de „protejare” a vorbitorilor de limbă rusă din alte state (independente, suverane, străine și ne-totalitare), ne-am putea pomeni mâine-poimâine cu „apărători” trimiși de Putin.

Și nu doar din cauza numărului considerabil de rusofoni din Moldova, dar și deoarece inscripțiile de pe clădirea Parlamentului și cea a Guvernului Republicii Moldova nu lasă loc de dubii: în Moldova vorbitori de limbă rusă există și prin urmare… pot fi „protejați” de Rusia.

Parlamentul Republicii Moldova Max Ciudin 2014

Guvernul Republicii Moldova Max Ciudin 2014

Noroc că Ministerul de Interne n-are la intrare inscripții în rusă! Măcar vom reuși să dăm alarma!

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova Max Ciudin 2014

* * *

Înainte de-a trece la steagurile de pe saiturile moldovenești, și în continuarea textului de mai sus să ne imaginăm următoarea situație:

Cum ar fi dacă Anglia – England în limba engleză – (nici măcar toată Marea Britanie) s-ar apuca să-i „apere” (cum o face Rusia sau altfel):

  • pe vorbitorii de engleză din SUA de… vorbitorii de spaniolă tot mai mulți acolo;
  • pe vorbitorii de engleză din Canada de… francofonii majoritari în Quebec;
  • pe vorbitorii de engleză din India de… vorbitorii de alte limbi oficiale ale Indiei;
  • pe vorbitorii de engleză din Irlanda majoritar anglofonă de… vorbitorii de irlandeză;
  • pe vorbitorii de engleză din Australia de… pericolul pe care-l implică ne-indicarea vreunei limbi în constituția acesteia…?!!

Că despre cruciade lingvistice ale Statelor Unite, Africii de Sud, Noii Zeelande, Australiei, Canadei, Indiei, Filipinelor, Pakistanului, Camerunului, Maltei, Nigeriei, Keniei etc. etc. nu putem vorbi! Căci limba engleză e a Rusiei! Oops! A Angliei! (Oops! Îs vorbitor de engleză!)

Desigur, Anglia în ansamblul limbii engleze nu se compară cu Rusia în ansamblul limbii ruse, dar anume această disproporție – când „cel mare” își permite să acționeze în feluri pe care „cel mic” le consideră inadmisibile – demonstrează caracterul absolut ne-lingvistic al agresiunii armate a Rusiei lui Putin împotriva Ucrainei.

Ce legătură au saiturile moldovenești cu pretențiile statalo-lingvistice rusești?!

Unii – din fericire, tot mai puțini în ultimii ani – moldoveni creatori sau proprietari de saituri cu versiune și în rusă atribuie tacit această limbă statului rus. Prin plasarea în dreptul sau în locul denumirii limbii ruse a imaginii drapelului rusesc.

În general în cazul acestor „vexilologi” rețeta e următoarea: saiturile instituțiilor de stat sau ale organizațiilor declarate emfatic moldovenești folosesc pentru limba română imaginea drapelului Republicii Moldova, cele mai românești – imaginea drapelului României; pentru limba rusă toate folosesc invariabil imaginea drapelului Rusiei, iar în cazul în care există și o versiune în limba engleză – pe cea a drapelului Marii Britanii, mai rar apelându-se la drapelul Statelor Unite. „Francofilii”, așa puțini cum sunt, insistă pe steagul Franței, „germanofilii” – pe cel al Germaniei și tot așa mai departe.

Fără multă teorie, fiind nenumărate explicațiile lingvistice, istorice, juridice, politice ș.a.: folosirea simbolurilor statale pentru indicarea unei limbi este o practică greșită.

Limba nu este același lucru cu statul, chiar dacă se întâmplă ca o limbă să fie oficială doar într-un singur stat.

Exemple explicative sunt o mulțime:

  • Limba germană e oficială și istorică în 6 state, în alte 7 fiind oficială la nivel local. Ce drapel i s-ar potrivi?
  • Limba spaniolă e oficială în 21 de state, în Spania numindu-se castiliană și împărțind statutul de limbă a Spaniei cu alte 6 limbi regionale. Ce drapel i s-ar potrivi?
  • Limba kurdă (varianta cea mai vorbită a limbilor kurde) e răspândită masiv în Turcia, Iran și Siria, însă fără să aibă vreun statut oficial. În al treilea ca număr de vorbitori stat, Irak, abia după intervenția militară din 2003 condusă de americani, kurda devine oficială alături de arabă. Ce drapel i s-ar potrivi?
  • Sau ce drapel i s-ar potrivi limbii engleze, numeric a doua limbă vorbită la nivel mondial, știind că Anglia e printre țările cu cei mai puțini vorbitori ai acesteia, și în care pe deasupra limba engleză nu e declarată oficială?! (Drapelul Marii Britanii și Irlandei de Nord, atât de des folosit de moldovenii cu saituri, reprezintă pe lângă engleză și alte 4 limbi vorbite în insule!)

Soluția e simplă. Corectă și elegantă.

Limbile se indică prin denumirile lor. Fie complete, în limba fiecăreia, fie prin codurile ISO din 2 sau 3 litere acceptate internațional.

În cazul concret al saiturilor moldovenești „cu stegulețe”, în general bilingve (româno-ruse), sunt de menționat următoarele raporturi:

  1. Plasând tricolorul moldovenesc în dreptul sau în locul denumirii limbii române, se insistă pe faptul că limba română este legată organic de Republica Moldova;
  2. În cazul ăsta, identificând limba rusă locală cu Rusia, cu drapelul rus, se înțelege că aceasta limbă nu are o legătură similară cu Republica Moldova, fiind o limbă străină;
  3. Iar folosind tricolorul românesc în dreptul sau în locul denumirii limbii române, se procedează în același fel ca în cazul drapelului rus pentru limba rusă, prin negarea legăturii dintre limba română și Republica Moldova…

S-ar putea obiecta că spre deosebire de română („moldovenească”) limba rusă nu are în Moldova un statut oficial la nivel de stat.

Atunci, înțelegând versiunile rusești ale saiturilor moldovenești ca simple traduceri într-o limbă străină, apare fireasca întrebare: de ce anume rusa?!

De ce nu alte limbi, mai apropiate geografic – ucraineana, bulgara, maghiara, poloneza etc., sau mai răspândite global – chineza, spaniola, hindi, araba, portugheza etc.?

Nu, limba rusă prezentă pe saiturile moldovenești este consecința prezenței limbii ruse în societatea Republicii Moldova, limba engleză fiind cea orientată spre străinătate.

Political correctness-ul (anglofon di tăt!) ar presupune asocierea tuturor limbilor vorbite în Republica Moldova cu drapelul Republicii Moldova: vrei versiune a saitului în română – apasă pe drapelul Republicii Moldova, vrei versiune a saitului în găgăuză – apasă pe drapelul Republicii Moldova, vrei versiune a saitului în ucraineană – apasă pe drapelul Republicii Moldova, vrei versiune a saitului în rusă – apasă pe drapelul Republicii Moldova…

Pare cumva nefiresc?! Mai nefiresc decât atribuirea de steaguri limbilor?!

Cazul Elveției:

Cu 4 limbi oficiale, dintre care 3 (germana, franceza și italiana) oficiale și în alte state, s-ar putea utiliza drapelele de exemplu ale Germaniei, Franței și Italiei pentru cele trei limbi, romanșei (retoromanei), celei de-a patra, rămânându-i drapelul Elveției.

Însă așa, limba cu cei mai puțini vorbitori din cele patru – mai puțin de 1% din totalul populației, va apărea ca singura limbă a Elveției, celelalte identificându-se cu statele vecine. Or toate cele patru limbi sunt endemice în Elveția, fiind vorbite acolo de sute de ani.

Dar nici asocierea fiecărei limbi oficiale a Elveției cu drapelul acestei țări – mai „argumentată” legal decât în cazul Republicii Moldova – nu e o rezolvare. Vor fi 4 imagini cu drapelul elvețian identice. Încearcă să nu te încurci!

Soluția e aceeași: limba trebuie indicată prin însăși denumirea ei. Și – lucru important – în limba ei, prin asta diferențiind și mai mult, și mai funcțional, diferite idiomuri.

admin-ch

Recapitulând:

limba română – română sau ro, ron;

limba ucraineană – українська sau uk, ukr;

limba rusă – русский sau ru, rus;

limba găgăuză – gagauz sau gag;

limba bulgară – български sau bg, bul;

limba engleză – English sau en, eng;

limba italiană – italiano sau it, ita;

limba spaniolă – español sau es, spa;

limba poloneză – polski sau pl, pol;

limba franceză – français sau fr, fra;

limba germană – Deutsch sau de, deu;

limba turcă – Türkçe sau tr, tur;

limba greacă – ελληνικά sau el, ell;

limba japoneză – 日本語 sau ja, jpn

etc.

Drapele să le lăsăm să-și îndeplinească funcțiile clar stabilite. Mai ales pe cea de identificare a statelor agresoare.

Drapele ale statelor lumiiE ceva minor?! O fi!

Dar e și al naibii de grăitor pentru construcția socio-lingvistico-ideologico-statală care este și se vrea Republica Moldova! Fie condiționat, sau nu, de prezența pericolului rusesc (al Rusiei).

Max Ciudin, 3 mai 2014, natiadinurma.wordpress.com

* * *

Un fel de post-scriptum, 25 mai 2014

O emisiune de teleshoping, difuzată în RM, asociază explicit Republica Moldova cu limba rusă.

Și nu e vorba de faptul în sine al utilizării limbii ruse în cadrul emisiunii – limbă în care sunt difuzate în general toate posturile TV „internaționale” în Republica Moldova, ci de asocierea cu această limbă a Republicii Moldova ca stat.

În emisiune, numerele de telefon locale din statele în care e difuzată aceasta, sunt însoțite pentru identificare doar de drapelele statelor respective și de îndemnul „sună acum” în limbile proprii acestora.

Drapelul României – limba română, drapelul Ucrainei – limba ucraineană, drapelul Rusiei – limba rusă, drapelul Republicii Moldova – limba rusă…

Această prezentare necesită JavaScript.

Drapelul unui stat îi reprezintă întâi de toate pe toți cetățenii acestuia, până a-i reprezenta pe fiecare în parte!

În cazul nostru: drapelul Republicii Moldova e și al moldovenilor de limbă bulgară, rusă sau ucraineană, însă e întâi de toate drapelul tuturor moldovenilor ca întreg. A căror limbă nu e nici bulgară, nici ucraineană și nici rusă…

Emisiunea – parte a unui canal TV complet, are origini „central-europene”, însă deciziile privind teleshopingul în R. Moldova se iau, ca în toate celelalte cazuri, la Moscova.

Măcar și din considerentul utilizării în versiunea „moldovenească” a sintagmei „звоните сейчас” („sunați acum”) în contextul celei „pur” rusești – „звоните прямо сейчас” („sunați chiar acum”)!

Or cam la asta se reduce politica rușilor în privința Republicii Moldova – moldovenii nu sunt români, dar nici să-i numească „ruși” nu pot; limba moldovenilor nu e limba română, dar nici să-i zică „rusă” la fel nu pot.

(A se observa și felul identic de scriere a numărului de telefon rusesc și a celui moldovenesc!)

Anunțuri

Discuție

2 gânduri despre &8222;Limba rusă nu mai e a rușilor&8221;

  1. Bine cel putin ca la recesnsamantul din 2014 procentul vorbitorilor de LIMBA ROMANA va creste pana la 40% iar limba rusa va scadea sub 500.000 de vorbitori adica 15%.

    Scris de misu razvan | 4 Mai 2014, 16:17
  2. @Misu Razvan, sunteți un optimist!

    Scris de Max Ciudin | 4 Mai 2014, 17:51

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

Texte recente

Introdu adresa ta de e-mail pentru a urmări acest blog şi a primi notificări de articole noi prin e-mail.

Alătură-te altor 153 de urmăritori

Mai 2014
L M M M V S D
« Apr   Iun »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

  • 102,770 vizualizări
%d blogeri au apreciat asta: