Istorie, Limba ce-o vorbim, Moldova 2019, politicianism, Societate

Limba din articolul 13… Limba articolului 13… „Treisprezecele” nesfârșit al limbii…

Fiind întrebat – înainte de-a ajunge judecător al Curții Constituționale – despre limba stipulată în articolul 13, Alexandru Tănase, actualul președinte al Curții, a răspuns (pentru încă 20 de ani înainte!): „Avem lucruri mai importante de făcut!”

Mâine Curtea lui, Curtea Constituțională a guvernării de azi, va prelungi într-un mod cât mai „argumentat” agonia „limbii moldovenești”!

Prima sesizare, a fostei liberale Ana Guțu, va fi respinsă din start.

Nu fiindcă efectele pe care le-ar produce „echivalarea sintagmei «limba moldovenească» cu sintagma «limba română»”, lucru solicitat de autoarea sesizării, ar fi catastrofale, cum demonstrează Dan Dungaciu, ci deoarece formularea solicitării date exclude orice răspuns din partea Curții.

Or Curtea Constituțională ar putea cel mult să declare constituțională sau neconstituțională o sintagmă sau alta, nicidecum să traseze raporturi între ele. (E ca și cum i s-ar cere Curții să egaleze albul cu negrul, când tot ce poate face Curtea e să stabilească doar dacă acestea sunt sau nu parte a spectrului.)

A doua sesizare, a liberalilor Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru, Gheorghe Brega, va avea parte de un răspuns mai desfășurat. Mai desfășurat, însă tot defavorabil.

Solicitarea autorilor sesizării respective poate fi rezumată la următoarele: este sau nu constituțională sintagma „limba moldovenească” din articolul 13 al Constituției moldovenești raportată la preambulul Constituției, la Declarația de Independență?

Textul acestei sesizări, așa cum e formulat, (că a fost sau nu scris de menționatul mai sus D. Dungaciu, din precauție – apropo de sesizarea deputatei Guțu, sau din interes politic, de partid – pentru a-i menține pe liberalii rămași în PL în cursa pentru electoratul românesc și pro-românesc, contează mai puțin; poate doar din considerentul consultării intelectualilor de către unii șefi partinici), ar putea fi, în circumstanțe obișnuite, chiar textul deciziei Curții Constituționale, sau măcar punctul de pornire al acesteia. În circumstanțe obișnuite!

Deși în mod normal un act precum Declarația de Independență, elementul central al sesizării deputaților liberali, este a priori – fără a conține obligatoriu adevăruri „cosmice” – un punct zero al oricărei formațiuni statale, raporturile legale ulterioare din cadrul acesteia derivând organic din respectivul început, în cazul particular al Republicii Moldova lucrurile stau substanțial altfel.

Printr-o logică absurdă, Declarația moldovenească de Independență, la care face trimitere Constituția moldovenească – fapt pe care mizează autorii sesizării, face la rândul ei trimiteri la documente anterioare adoptării sale!

La documente adoptate în cadrul legal al entității statale (URSS) de care s-a dorit (și s-a declarat) desprinderea!

Lucru care în sine nu afectează demersul grupului de deputați liberali, chiar de face parte din bizareria generală numită „construcția statală Republica Moldova”.

Ceea ce afectează demersul respectiv e conținutul documentelor la care face trimitere Declarația de Independență.

Or, argumentul neconcordanței dintre denumirea limbii din Constituție („moldovenească”) și cea din Declarație („română”), poate fi lesne extins și asupra neconcordanței dintre denumirea limbii din Declarație („română”) și denumirea limbii din legile din august 1989 la care face trimitere aceasta.

Iar legile în cauză menționează doar „limba moldovenească”. (Legea nr. 3464, Legea nr. 3462 și Hotărârea nr. 3463 din 31 august 1989)

În ce măsură această modalitate de declarare a independenței – prin păstrarea, recunoașterea și ne-înlocuirea legilor sovietice – a fost o intenție sau o scăpare, ține de cercetarea istorică (ca să fiu blând!).

Ce contează în problema dată, a denumirii limbii, dar și, fără exagerare, a existenței Republicii Moldova, e că din perspectivă legală, (cuprinzând-o pe cea constituțională ori fiind inclusă în aceasta), Declarația de Independență din 27 august 1991 este doar un epizod în evoluția unei părți a Uniunii Sovietice (RSS Moldovenească), neavând, cel puțin în percepția tuturor guvernărilor din ’90 încoace, vreo semnificație de început.

Or până și legea prin care a fost adoptată Declarația de Independență nu e decât o lege ordinară, având un număr de ordine sovietic – nr. 691 din legislatura a XII-a (!).

Cui îi pasă de simbolism?! Cui îi trebuia atunci, cui îi trebuie acum „Legea nr. 1”?! Sau „Parlamentul nr. 1”?! (Azi legislatura e a XIX-a!!!)

De aici poate și incoerența din cadrul legal al deja declaratei independente Republici Moldova, în care au coexistat (și mai coexistă!) legi sau alte documente legale care menționează limba română ca limbă oficială, de stat, și legi în care aceasta e numită „moldovenească”.

Pe lângă cele pomenite în sesizarea liberală – Legea privind bonurile patrimoniale, Legea privind protecția consumatorilor – acte care conțin sintagma limba română, mai pot fi menționate și:

Cum va proceda Curtea Constituțională cu cele două sesizări privind denumirea limbii oficiale a Republicii Moldova, vom vedea mâine. Cert e că sesizarea doamnei Guțu va fi respinsă relativ fără multe comentarii, iar cea a grupului domnului Ghimpu – într-un mod mai elaborat.

În definitiv „avem lucruri mai importante de făcut”, nu?!!

Iar dacă prin absurd – chit că absurdul însoțește necontenit „edificarea” Republicii Moldova – Curtea Constituțională se va pronunța favorabil în privința uneia din sesizări (sau a ambelor!), să ne întrebăm sincer:

– Ce valoare poate avea decizia privind denumirea limbii române luată de Curtea Constituțională a unui stat în care până și cuvintele trebuie aprobate prin legi?!

– Ce valoare poate avea decizia privind denumirea limbii române luată de Curtea Constituțională a unui stat în care părerea unanimă a academicienilor, a universitarilor, a scriitorilor, a profesorilor de limbă – a specialiștilor, expusă în kilometri de tratate, articole, decizii, apeluri ale academiilor, universităților, uniunilor de profil, sunt complet ignorate?!

– Ce valoare poate avea decizia privind denumirea limbii române luată de Curtea Constituțională a unui stat care – ca să parafrazez enormitatea din articolul 13 – funcționează pe baza legilor sovietice?!

Pentru mine o astfel de decizie nu poate fi decât nulă. La fel și statul.

Unde mai pui că o eventuală decizie de modificare a fatidicului articol 13 din Constituție trebuie aprobată de parlamentari! Care din 1989 încoace „au lucruri mai importante de făcut”!

Max Ciudin, 4 decembrie 2013, natiadinurma.wordpress.com

P.S.

Din legislația în vigoare a statului cu, aparent, o singură limbă oficială, Republica Moldova:

„Art.1. În conformitate cu Constituția (Legea Fundamentală) a RSS Moldovenești limba de stat a RSS Moldovenești este limba moldovenească, care funcționează pe baza grafiei latine. Ca limbă de stat, limba moldovenească se folosește în toate sferele vieții politice, economice, sociale și culturale și îndeplinește în legătură cu aceasta funcțiile limbii de comunicare interetnică pe teritoriul republicii.

Art. 5. Prezenta Lege nu reglementează folosirea limbilor în relațiile dintre persoane, în activitatea de producție a transporturilor feroviar și aerian (cu excepția sferei de deservire a pasagerilor).” (Extras din Legea nr. 3465 din 01.09.1989 cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldovenești.)

Iată carevasăzică sursa batjocurii lingvistice din domeniul aviatic moldovenesc!

UPDATE 05.12.2013: Curtea Constituțională a hotărât că „în cazul existenței unor divergențe între textul Declarației de Independență și textul Constituției, textul constituțional primar al Declarației de Independență prevalează.”

Anunțuri

Discuție

Un gând despre &8222;Limba din articolul 13… Limba articolului 13… „Treisprezecele” nesfârșit al limbii…&8221;

  1. Suntem români şi punctum…

    Scris de Nicolae Lachi | 5 Decembrie 2013, 22:41

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

Texte recente

Introdu adresa ta de e-mail pentru a urmări acest blog şi a primi notificări de articole noi prin e-mail.

Alătură-te altor 152 de urmăritori

Decembrie 2013
L M M M V S D
« Oct   Mar »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

  • 103,768 vizualizări
%d blogeri au apreciat asta: