Externe, Istorie, Limba ce-o vorbim, Moldova 2019, politicianism, Societate

Crăciunul „pe nou” – Crăciunul „pe vechi”; „limba română” – „limba moldovenească”; Europa – Rusia…

25 decembrie 2012. (Pentru „7 ianuarie” reveniţi peste 13 zile.)

Ca în fiecare an, în ajunul Crăciunului, se fac auzite apeluri la „păstrarea tradiţiei”, la „rezistenţa faţă de occidentalizare”, chiar „faţă de catolicizare” (!), la „voinţa suverană a poporului”… etc. etc.

Doar ca să nu se admită o discuţie raţională privind „dihotomia calendaristică” în care continuă să rătăcească societatea moldovenească actuală.

„Stilul vechi” vs „stilul nou”

Stilul calendaristic vechi şi nou

Calendarul este prin excelenţă o creaţie omenească. Prin urmare, orice sacralizare a acestuia – cu atributele implicite ale „intangibilităţii” şi „adevărului suprem”, sunt profund anti-creştineşti.

Ca orice creaţie umană, nici calendarul n-a fost scutit, de la inventarea sa până în prezent, de erori. Erori care, atunci când se viza îndreptarea lor, erau „apărate” vehement de diverşi „păstrători ai tradiţiilor”, cam în acelaşi mod cum o fac şi azi mulţi auto-închipuiţi „orto”-ortodocşi moldoveni (şi alţi răsăriteni).

Întrebaţi fiind pe ce dată sărbătoresc Crăciunul, marea majoritate a moldovenilor cu republică aparte vor răspunde fără ezitare: „pe 7 ianuarie”! Fără să ştie că de fapt şi ei, cei „de stil vechi”, sărbătoresc Crăciunul pe 25 decembrie!

Inocularea absolut nocivă a noţiunii de „7 ianuarie” (a lui „14 ianuarie” şi a tuturor celorlalte „zile decalate”) în conştiinţa socială este cu atât mai anti-bisericească şi anti-canonică, cu cât enoriaşii, ba chiar şi unele feţe bisericeşti, uită cu desăvârşire că „stilul calendarului vechi” este identic cu „stilul calendarului nou”, decalajul de 13 zile neschimbând datele sărbătorilor în cadrul acestuia.

Lucrul cel mai primejdios e că se întrevede deja o confundare, o substituire chiar, a sărbătorilor religioase (Crăciunul fiind cel mai elocvent exemplu) cu anumite date calendaristice, şi, lucru chiar comic, anume cu date calendaristice din calendarul gregorian (laic), vehement contestat de cei cu Crăciunul pe „7 ianuarie”!

Or, Naşterea Domnului este marcată în toate calendarele creştine curente pe 25 decembrie! Chiar şi la cei „de stil vechi”!

O fi anacronic, fără îndoială, ca respectivii să utilizeze calendarul „vechi” (iulian) şi în dimensiunea laică a vieţii, însă „dedublarea calendaristică” în care stăruie cea mai mare parte a concetăţenilor noştri este şi mai anacronică.

Se uită de cele mai multe ori că orice calendar, orice împărţire a timpului este o convenţie.

Cu erori care mai de care mai incredibile: numai greşeala comisă de Sfântul Dionisie Exiguul (datorită căruia azi suntem în 2012 şi nu în 7521 conform erei bizantine) în stabilirea anului de naştere a lui Hristos cât face!

O convenţie, menirea căreia nu este să încurce vieţii şi activităţii umane, ci din contra – să contribuie la îmbunătăţirea lor. (Însăşi fixarea datei naşterii Mântuitorului la 25 decembrie este prin excelenţă o convenţie!)

Ceea ce s-a statornicit în prezent cu acest „7 ianuarie”, va crea cu siguranţă dificultăţi peste 87 de ani, când în conformitate cu diferenţa dintre calendarul iulian („stilul vechi”) şi cel gregorian („stilul nou”), decalajul dintre ele va constitui deja 14 zile.

Putem doar să ne închipuim ce patimi va produce atunci, în 2100, schimbarea datei Crăciunului „pe vechi” de pe „7 ianuarie” pe „8 ianuarie”.

În acest sens, doar întâmplarea că pentru secolul 21 adăugarea unei zile suplimentare obligatorii la fiecare o sută de ani nu e aplicabilă, ne-a scutit de o cât se poate de reală nouă schismă!

Singura speranţă că secolul următor nu va începe cu o nouă disensiune calendaristică, rămâne în raţiunea de care bisericile actuale „de stil vechi” vor da, cu certitudine, dovadă până atunci.

Mitul Crăciunului „catolic” şi al României „catolice”

Se poate observa printre apărătorii „stilului vechi” tendinţa de a asocia „stilul nou” cu catolicismul. Lucru inexact din start, măcar din considerentul adoptării calendarului gregorian nu doar de comunitatea catolică, ci şi de alte biserici creştine (protestante).

La fel, în ce-i priveşte pe ortodocşii care au renunţat parţial la calendarul iulian, respectivii „apărători” speculează grosolan cu noţiunile – niciuna din bisericile ortodoxe de „stil nou” nu a adoptat calendarul gregorian („catolic”, occidental), ci au revizuit calendarul iulian.

Iar omiterea faptului că majoritatea bisericilor ortodoxe aflate în comuniune folosesc „stilul nou” (10 din cele 14), doar bisericile Ierusalimului, rusă, sârbă şi georgiană păstrând în întregime calendarul iulian, poate fi percepută cel puţin ca rea-voinţă…

În primii ani de existenţă a Republicii Moldova era răspândită printre moldoveni ideea României „catolice”, cu „argumentul” de bază – diferenţa dintre calendarele bisericeşti! O idee promovată masiv de opozanţii apropierii dintre cele două state. Care de altfel intrau în încurcătură mai ales în preajma Paştilor, când erau nevoiţi să explice coinciderea permanentă a celebrării acestei mari sărbători creştine în „Moldova ortodoxă” şi „România catolică”…

Să nu mai punem carul înaintea boilor

Cum o fac periodic, de două decenii diverşi politicieni de la noi. Anul acesta (în guvernarea aceasta), venindu-le rândul liberalilor lui M. Ghimpu să pună în discuţie, intempestiv şi inutil, problema „stilului nou”.

Gestul acestora poate fi catalogat, pe bună dreptate, pi-ar curat, la fel cum pi-ar a fost şi intenţia de a nu stabili ca zi de odihnă data de 25 decembrie, dar şi decizia „supraîncărcatului” M. Lupu de a-i scoate la muncă pe angajaţii Parlamentului…

Rezolvarea acestui anacronism – „stil nou”/„stil vechi” – nu trebuie făcută în nici un caz de către corpul legislativ, de către laici.

La fel cum denumirea limbii moldovenilor ţine doar de competenţa cercurilor academice (deşi „rusul” Formuzal visează de mult timp un referendum lingvistic), la fel cum iniţierea aderării la varii construcţii interstatale ţine doar de competenţa guvernării (deşi perechea „rusă” Voronin-Şelin stăruie cu „voinţa poporului”, militând în esenţă pentru compromiterea sistemului democratic electoral), aşa şi renunţarea la calendarul iulian („stilul vechi”) ţine doar de competenţa forurilor bisericeşti.

Fiind o problemă exclusiv religioasă, doar Biserica este în măsură s-o rezolve.

Lucru care, totodată, va exclude automat posibilitatea utilizării „stilurilor” în scopuri electorale, revanşarde. Or, din moment ce un Sinod bisericesc va adopta oficial „stilul nou”, este greu de imaginat un partid de tipul celui condus de V. Voronin care să „lupte” pentru revenirea la „stilul vechi”.

Problema însă nu e doar nemijlocit în „stilurile” bisericeşti! Problema e în Biserică însăşi! În Biserica moldovenească condusă de Vladimir, supusă Bisericii ruse a lui Chiril.

Calendar creştin ortodox al Mitropolitului Vladimir

Căci e greu de crezut că subordonaţii locali ai încrâncenatului „păstrător” moscovit al „tradiţiei pravoslavnice”, vor avea curajul să atingă această sensibilă – pentru ruşi – chestiune. (Deoarece împotrivirea acerbă a clerului ortodox rus faţă de revizuirea calendarului bisericesc, trebuie văzută prin prisma contrapunerii tot mai evidente a statului rus, în totalitatea sa, faţă de vecinii săi apuseni. Apuseni care nu sunt doar occidentalii „propriu-zişi”, ci şi cea mai mare mare parte a răsăritenilor ortodocşi.)

Un specific al bisericilor din estul ortodox, derivate din ortodoxia bizantină, a fost de-a lungul istoriei şi rămâne şi azi, subordonarea lor faţă de interesele statului, şi, prin extensie, mai ales în cadrul contemporaneităţii, faţă de interesele cetăţenilor.

În cazul Bisericii Ortodoxe Ruse această trăsătură este vizibilă şi azi, când ea apare mai ales ca un susţinător activ al politicilor statului rus, chiar şi într-un domeniu aparent fără tangenţe duhovniceşti, cum e cel al relaţiilor cu străinătatea.

De cealaltă parte, statul independent Republica Moldova, chiar de şi-a definit într-o mare măsură direcţia geopolitică de dezvoltare, reconfirmată (cu o efemeră abatere în primii ani ai guvernării comuniste) de toate guvernele moldoveneşti, este lipsit de acest sprijin tradiţional – Biserica.

Or absenţa totală de pe agenda Mitropoliei conduse de Vladimir a problemei „stilurilor calendaristice”, exprimă cel mai exact atitudinea acesteia faţă de puterea laică moldovenească: ea, Mitropolia, rămâne supusă Patriarhiei Ruse (prin extensie statului rus), în detrimentul statului Moldova.

Despre cealaltă organizaţie bisericească ortodoxă moldovenească, Mitropolia Basarabiei condusă de Petru, nici nu are rost să vorbim: să fii parte a unei Patriarhii care demult a adoptat „stilul nou”, dar să celebrezi Crăciunul pe „vechi”, este o situaţie greu de înţeles!

Impotenţa de care dă dovadă Mitropolia rusească (moldovenească doar cu numele) a Chişinăului şi a întregii (?!!) Moldove, condusă de colonelul V. Cantarean, în sensul incapacităţii de a contribui la consolidarea şi modernizarea comunităţii creştine moldoveneşti, controlul asupra căreia i-a fost oferit în dar de către Moscova în 1992, ar trebui să determine autorităţile laice (superioare chiar şi conform tradiţiei ortodoxe) moldoveneşti să analizeze o desprindere a acesteia de Patriarhia Rusă. (Poate chiar până la obţinerea autocefaliei.)

Numai că, la fel cum Mitropolia chişinăuiană este piedica principală în revizuirea calendarului bisericesc moldovenesc, autorităţile laice chişinăuiene sunt piedica principală în ieşirea Mitropoliei Moldovei de sub jurisdicţia Moscovei. Dovezile în acest sens nu trebuie căutate mult, ele sunt evidente ori de câte ori „conducătorii” Republicii Moldova se îmbrâncesc ca nişte copii pentru a fi văzuţi cât mai aproape de prim-popii ruşi, veniţi să-şi inspecteze vasalii.

Toţi conducătorii moldoveni îşi pleacă umil capul în faţa ocupanţilor

Cercul e unul perfect închis…

Extrapolând: cu o guvernare incapabilă să scoată biserica majoritară de sub control străin, cu o biserică incapabilă să urmeze aceeaşi cale de dezvoltare ca societatea, nu vom reuşi niciodată să atingem scopuri mult mai dificile, cum ar fi, de exemplu, aderarea la Uniunea Europeană. (În această ordine de idei, intrarea în Uniunea vamală a Rusiei ne e garantată din oficiu!)

Al cui „calendar” e mai corect, a cui credinţă e mai dreaptă

Deşi cei mai mulţi dintre ortodocşii „de stil vechi” se erijează în purtători ai credinţei „celei drepte”, o analiză istorică retrospectivă relevă altceva: de la începuturile creştinismului, o multitudine de schisme, erezii şi, deloc de neglijat, preluări de practici păgâne (cum e calendarul însuşi), au afectat într-atât de mult învăţăturile şi practicile bisericeşti, încât ortodoxismul actual, fie el chiar „de stil vechi”, nu mai e acea religie, născută din credinţa primilor discipoli ai lui Hristos, din credinţa primilor creştini.

În cazul concret al Republicii Moldova, un exemplu este edificator: pentru comunitatea credincioşilor ruşi de rit vechi (staroveri, lipoveni), ai căror catedrală centrală e biserica „Măzărache” (cea mai veche clădire din Chişinău, din apropierea sediului „Moldova-Gaz”), ceilalţi creştini ortodocşi, fie ei „de stil vechi” sau „de stil nou”, sunt cu toţii, fără deosebire, eretici

Problema artificială a „stilurilor” calendaristice – apărută artificial, din cauza unor greşeli de calcul, greşeli specifice naturii umane, dar şi întreţinută artificial, în interese departe de cele ale credincioşilor – va tulbura încă mulţi ani minţile „strategilor” moldoveni de toate orientările, fiind epuizată doar atunci când se va tranşa mult mai artificiala problemă a denumirii limbii moldovenilor, şi doar atunci când vectorul european al Republicii Moldova nu va mai fi contestat de niciun vamalo-unionist.

Dar şi reciproc: atât timp cât nu va fi adoptat „stilul nou” (sau măcar dezbătută oportunitatea adoptării acestuia), nici limba nu va putea fi decretată drept „română”, şi nici integrarea europeană nu se va înfăptui.

Trăim alte timpuri. Timpuri în care principiul creştin timpuriu „cred, ca să pot înţelege” nu mai poate fi conceput fără de complementarul „înţeleg, ca să pot crede”.

Explicaţi-ne, aşadar, de ce trebuie să sărbătorim Crăciunul pe „7 ianuarie” laic?! De ce Naşterea Domnului trebuie sărbătorită după alte calendare decât cel folosit pentru a ne sărbători, fiecare în parte, ziua propriei naşteri?!

***

Crăciun fericit tuturor! La mulţi ani!

Max Ciudin, 25 decembrie 2012, natiadinurma.wordpress.com

Anunțuri

Discuție

2 gânduri despre &8222;Crăciunul „pe nou” – Crăciunul „pe vechi”; „limba română” – „limba moldovenească”; Europa – Rusia…&8221;

  1. Crăciun fericit!

    Scris de Ionel Munteanu | 26 Decembrie 2012, 11:04

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Pingback: Crăciunul pe nou – Crăciunul pe vechi; l. română – l. moldovenească… | - 26 Decembrie 2012

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

Texte recente

Introdu adresa ta de e-mail pentru a urmări acest blog şi a primi notificări de articole noi prin e-mail.

Alătură-te altor 152 de urmăritori

Decembrie 2012
L M M M V S D
« Noi   Feb »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

  • 103,768 vizualizări
%d blogeri au apreciat asta: