politicianism, Societate

Forţele speciale ruseşti – în spatele manifestaţiilor din 16 septembrie?

Valentin Dediu, director interimar SIS (foto: Paul Hodorogea RFE/RL)

Directorul interimar al Serviciului de Informaţii şi Securitate, Valentin Dediu, a afirmat pe 9 septembrie că deţine informaţii despre „implicarea unor forţe speciale din exterior” în evenimentele care urmează să se desfăşoare pe 16 septembrie, când pe străzile Chişinăului vor manifesta susţinători ai Unirii Republicii Moldova cu România, dar şi cei care li se opun.

În care anume „eveniment” – în cel al unioniştilor sau în al contra-unioniştilor – se vor implica forţele speciale din exterior, V. Dediu n-a precizat.

Însă a zis foarte clar despre „forţele din exterior”, lucru pe care, conform funcţiei pe care o deţine, nu trebuia s-o facă.

Există alte persoane în stat care au dreptul, nefiind obligaţi, să facă publice şi să aprecieze „implicările din exterior”, pe care directorul SIS-ului susţine că le-a informat.

(video: prime.md)

Trecând peste această gravă scăpare, ce pune nu atât în pericol securitatea statului, deşi prin extensie la asta se ajunge, cât într-o lumină proastă, ridicolă chiar întregul serviciu moldovean de spionaj şi contraspionaj, apare fireasca întrebare: forţele speciale ale cărei ţări sunt implicate în manifestaţiile programate pentru duminică?

Şi cum cercul „suspecţilor” nu e atât de mare (că nu suntem chiar buricul pământului), îi putem uşor depista:

  1. „forţele speciale” turceşti;
  2. „forţele speciale” ungureşti;
  3. „forţele speciale” sârbeşti;
  4. „forţele speciale” ucrainene;
  5. „forţele speciale” americane;
  6. „forţele speciale” româneşti;
  7. „forţele speciale” ruseşti.

Voi începe cu cei mai puţin probabil să fie „implicaţi” în „marşurile” şi „contra-marşurile” de pe 16 septembrie.

Ipoteză turcească

Deşi „departe” pentru mulţi „politicieni” moldoveni, Turcia ar putea să fie implicată în „destabilizările” pe care le prognozează diverşi „conducători” din Chişinău.

Având un deosebit interes pentru regiunea Mării Negre şi intensificându-şi în ultimii ani colaborarea cu Rusia (în pofida susţinerii acordate azerilor în confruntarea acestora cu armenii sprijiniţi de ruşi), Turcia ar putea avea un rol „special” în orice eveniment din Republica Moldova. Mai ales de când şi-a reevaluat obiectivele de politică externă, orientându-se spre Asia Mijlocie, unde Rusia rămâne un factor decizional.

Un posibil favor pe care l-ar putea face Kremlinului, este însă greu de presupus, ţinând cont de relaţiile economice, politice şi militare importante pe care le are cu România, aliat în cadrul NATO.

Ipoteza maghiară

Tradiţional, Ungaria şi Rusia se află pe aceleaşi poziţii belicoase faţă de România, faţă de care ambele au pretenţii teritoriale/geopolitice: prima – „revendicând istoric”  Transilvania, cealaltă – deranjată de influenţa românească din Republica Moldova.

Ungaria a avut mereu, comparativ cu celelalte state ale Uniunii Europene, o prestaţie vizibilă pe scena diplomatică, şi nu numai, din Moldova. Am putea menţiona aici rolul central în deschiderea Centrului comun de vize, dar şi, tangenţial, activitatea fundaţiilor lui George Soros.

Recentele „contacte” dintre administraţia din Comrat cu reprezentanţi ai etnicilor maghiari din România, pot fi privite în aceeaşi cheie – Ungaria susţine vectorul anti-românesc din Chişinău, urmărindu-şi propriile interese în „competiţia” cu statul român.

Totuşi, oricât le-ar putea conveni unor unguri „cointeresaţi” declaraţiile categorice anti-româneşti pe care le fac aşa-zişii „apărători ai statalităţii moldoveneşti”, nu trebuie uitat că Ungaria este membră a UE şi NATO, iar o atare „implicare a forţelor speciale” maghiare în manifestaţiile stradale infantile (din ambele părţi) preconizate pentru 16 septembrie, ar alarma cu siguranţă ceilalţi membri UE şi NATO, care la fel au „forţe speciale”.

Dacă mai adăugăm aici „relaţia din afara politicii” a preşedintelui român Traian Băsescu cu premierul maghiar Viktor Orban, devine şi mai improbabilă o „implicare” ungurească în marşurile din Moldova.

Ipoteza sârbească

Din momentul în care fostul preşedinte comunist V. Voronin a declarat pe 13 aprilie 2009 că violenţele din 7 aprilie 2009 „au fost dirijate de nouă persoane din Serbia şi de agenţi ai serviciilor de securitate din România”, influenţa, până atunci neştiută, a statului sârb în destinul Republicii Moldova, nu trebuie omisă!

Ce-ar putea urmări „forţele speciale” sârbeşti implicându-se în manifestaţiile unioniste şi contra-manifestaţiile anti-unioniste?

Poate o încercare de evidenţiere a diferenţelor afirmate de anti-românii din Moldova în privinţa identităţii şi limbii de pe cele două malurile ale Prutului, justificând astfel propria politică anti-românească de asimilare a etnicilor români din Valea Timocului.

Sau poate un mai „banal” sprijin pentru activităţile „fraţilor” slavi în fosta colonie/gubernie a acestora.

Ipoteza ucraineană

În activitatea serviciilor speciale un rol primordial îl au operaţiunile din statele vecine, dar şi cele de contracarare a operaţiunilor „colegilor” vecini.

Deşi ignorată în mai toate analizele referitoare la manifestările anti-româneşti din Moldova, Ucraina trebuie văzută măcar ca un cap de pod, dacă nu ca un actor central în „piesele” atent regizate de Moscova.

Un interes evident pe care l-ar putea avea Ucraina în conflictele identitar-lingvistice din Moldova, ar fi legat nemijlocit nu de Moldova, ci de România, de influenţa  acesteia asupra etnicilor români din nordul Bucovinei şi, mai puţin, din sudul Basarabiei.

Adăugând aici neînţelegerile acute în privinţa frontierei dunărene, dar şi conflictul legat de delimitarea graniţei maritime din zona Insulei Şerpilor, aplanat doar de Tribunalul ONU, se poate presupune existenţa unei strategii de „luptă” a ucrainenilor contra României.

În ce măsură marşurile şi contra-marşurile unioniste ajută statul ucrainean în acest sens? Mai mult ca sigur că nu-l ajută cu nimic.

Poate doar cu oferirea publicului european şi a altor demonstraţii est-europene cu ciocniri violente decât numai a celor din Ucraina.

Ipoteza americană

Îmbinând tradiţia modernă care spune că americanii se implică peste tot cu aversiunea patologică cultivată în timpul Uniunii Sovietice faţă de aceştia, vor exista cu siguranţă comentatori care nu vor exclude factorul american din organizarea respectivelor manifestaţii şi (eventualelor) provocări.

Ce-ar avea de câştigat americanii? Nimic. Absolut nimic.

Un stat ca SUA, suficient de abil să înlăture conducători de state şi să schimbe cursurile politice ale altor ţări în propriul interes, ar găsi cu siguranţă alte mijloace pentru a-şi atinge potenţialele scopuri avute în Republica Moldova.

Ipoteza românească

Cum toţi moldovenii care-şi închină ţara ruşilor sunt organic programaţi să urască România – implicarea căreia în organizarea cel puţin a manifestărilor unioniste o vor afirma obligatoriu – o analiză a obiectivelor pe care le-ar putea urmări statul român în legătură cu evenimentele în cauză se impune.

Ar obţine România, prin presupusa susţinere pe care ar acorda-o organizatorilor demonstraţiilor unioniste, creşterea numărului de cetăţeni moldoveni care-ar opta pentru Unire? Puţin probabil. Mai ales cunoscând ce-a fost în Bălţi.

Ar căpăta mai multă influenţă guvernul român asupra autorităţilor moldovene după mărşăluirile respective? Puţin probabil. Având în vedere reacţia negativă pe care acestea au manifestat-o recent.

Ar avea România vreun câştig economic datorat „marşurilor”? Sau o creştere a ratingului de ţară? Sau un plus de investiţii din străinătate? Sau un prestigiu internaţional mai mare?..

Cât despre susţinerea contra-manifestanţilor: va mai amplasa NATO câteva elemente ale scutului anti-rachetă în România, de teama „instabilităţii” din Moldova?!

Ipoteza rusească

Fără a ironiza: dacă şi există un stat care să-şi implice forţele speciale în evenimentele date (manifestaţii/contra-manifestaţii), acest stat e Federaţia Rusă.

Moscova nu doar că nu e afectată în vreun fel de „confruntările destabilizatoare” din Republica Moldova, ea are doar de câştigat.

Proiectul de refacere a „gloriei” sovietice pierdute, declarat de preşedintele perpetuu V. Putin, are sorţi de izbândă în cazul micii republici ex-unionale, la fel ca menţinerea prezenţei militare ruse ilegale în Republica Moldova, doar dacă aceasta îşi va compromite parcursul european, se va discredita în privinţa respectării libertăţilor fundamentale, îşi va pierde încrederea din partea cetăţenilor, va fi lipsită de susţinere financiară occidentală şi va avea o altă guvernare, una mai puţin pro-europeană.

Toate acestea pot fi obţinute prin „destabilizările”, cu mediatizarea corespunzătoare, de tipul celor petrecute pe 5 august 2012 în Bălţi.

Mai mult ca sigur că nu vom afla ce informaţii deţine Serviciul moldovenesc de Informaţii şi Securitate despre „forţele speciale din exterior” menţionate de V. Dediu, însă un lucru este cert: Republica Moldova nu are un serviciu de securitate capabil să asigure siguranţa cetăţenilor.

Or, dacă şi în cazul unor asemenea manifestaţii insignifiante (ca număr) cum sunt „marşurile unioniste” şi defilările opozanţilor acestora, autorităţile nu sunt capabile să contracareze activitatea „forţelor speciale din exterior”, atunci ce să aşteptăm în eventualitatea unor acţiuni subversive „mai serioase”.

Asta, dacă directorul interimar al SIS-ului n-a redat vreun text scris de altcineva pentru a mai „destabiliza” situaţia internă!

Caz în care chiar nu avem serviciu de securitate!

PS: S-ar putea desigur urmări şi filiere greceşti (că tot stă toată Europa pe capul lor), poloneze (să nu cumva să le periclităm statutul de furnizor de mere), bulgăreşti (al cui e Mărţişorul?!), belaruse (poate se va da foc la nişte troleibuze!), italiene (să-şi mai ia câteva mii de moldoveni lumea în cap şi să meargă să refacă economia din peninsulă), canadiene (în căutare de noi emigranţi), azere (drept răzbunare pentru vânzarea de armament Armeniei), franceze (să aibă material şi pentru alt studiu, deja despre cei mai proşti) etc. etc.

Max Ciudin, 12 septembrie 2012, natiadinurma.wordpress.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

Texte recente

Introdu adresa ta de e-mail pentru a urmări acest blog şi a primi notificări de articole noi prin e-mail.

Alătură-te altor 152 de urmăritori

Septembrie 2012
L M M M V S D
« Aug   Oct »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Actualizări Twitter

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

  • 103,050 vizualizări
%d blogeri au apreciat asta: