politicianism, Societate

Despre ruşinea de a fi moldovean sau: OLEG, LASĂ PROSTIILE!

Precizez din start: moldoveni, în viziunea celorlalte state, sunt consideraţi toţi cetăţenii Republicii Moldova, indiferent de etnie, în comparaţie cu specificul moldovenesc intern, care distinge moldovenii de minorităţile etnice conlocuitoare.

Anume la percepţia altor state, în primul rând a celor europene, şi implicit a cetăţenilor acestora, mă refer zicând că mi-e ruşine să fiu moldovean. Mi-e ruşine să fiu parte din statul Moldova!

Astăzi, când toată Europa, dar şi lumea, caută soluţii pentru depăşirea crizei economice şi sociale, care a marcat profund state cu mult mai bogate decât Republica Moldova, statul nostru, în loc să se ocupe de eradicarea sărăciei în care se zbate cea mai mare parte a populaţiei, în loc să se ocupe de reformarea instituţiilor de forţă care nu sunt capabile să apere cetăţenii de criminali şi hoţi, în loc să-i înlocuiască pe toţi funcţionarii incompetenţi, în loc să-i trimită la răcoare pe toţi judecătorii corupţi, este preocupat, la cel mai înalt nivel, de combaterea ideii Unirii!

Ruşinea de-a avea o justiţie coruptă, funcţionari indiferenţi la nevoile cetăţenilor, poliţie impotentă şi sărăcie la tot pasul, mai poate fi acceptată. Lumea întreagă, în definitiv, se confruntă cu aceste probleme.

Însă ruşinea de-a avea imbecili în fruntea ţării, dar şi în fruntea diverselor instituţii de stat, e greu de suportat.

Dacă aleşii poporului, mulţi dintre ei imbecili, mai au justificarea că sunt expresia voinţei alegătorilor (imbecili în ultimă instanţă şi ei), funcţionarii numiţi în diverse posturi ar trebui să fie relativ mai întregi la minte. (De-aici şi „tradiţia” de a-i considera pe membrii Guvernului mai „profesionişti” decât deputaţii din Parlament.) Căci cine s-ar compromite promovând în funcţii de răspundere oameni tâmpiţi?!

Deşi, dacă e să ne gândim în ce ţară trăim…

(Moldova în acest sens e o curiozitate neînţeleasă de ceilalţi europeni.)

Ca mulţi alţii, dornici de a se mândri cu statul lor, am fost de-a dreptul ruşinat, în perioada celor 8 ani de guvernare retrogradă, cu indivizii ajunşi în fruntea ţării.

Şi nu neapărat din cauza afirmării de către aceştia a descendenţei din comuniştii sovietici, deşi însăşi aducerea la putere în 2001 a unui partid comunist într-o ţară decimată numeric şi intelectual de predecesorii ideologici ai respectivilor, deja spune multe despre capacităţile mintale ale electoratului moldovenesc. (Alt lucru neînţeles de europeni!)

Ci mai ales din cauza prostiei şi a lipsei de educaţie de care au dat dovadă toţi cârmacii-cârpaci din acea perioadă, în frunte cu miliţianul Voronin.

Şi la fel ca mulţi alţii, dornici de a se mândri cu statul lor, am crezut că odată scăpaţi de inadecvaţii – atât social, politic, economic, cât mai ales moral – comunişti, în 2009, luciditatea şi bunul-simţ vor defini noua guvernare pro-europeană instituită atunci, măcar în privinţa istoriei, identităţii şi demnităţii naţionale pierdute, dar şi în relaţiile cu statele vecine.

N-a fost să fie…

După ce nişte rămăşiţe ale guvernării lui Voronin, într-un stil dispreţuitor, complet nepotrivit unor judecători (ai Curţii Constituţionale) prin definiţie morali, au anulat în 2010 decretul prezidenţial privind declararea zilei de 28 iunie drept „Zi a ocupaţiei sovietice şi a comemorării victimelor regimului totalitar comunist”, iată că azi un exponent al actualei clase politice, la prima vedere ne-retrogradă, pro-moldovenească şi democratică găseşte de cuviinţă să-şi manifeste calităţile „profesionale” războindu-se cu ideea Unirii.

Numitul ministru al Justiţiei, Oleg Efrim, a declarat, după hotărârea Curţii de Apel care îl obligă să înregistreze noul statut al Partidului Naţional Liberal, ce conţine obiectivul Unirii Republicii Moldova cu România, că va contesta decizia judecătorească dată la Curtea Supremă de Justiţie.

Şi asta într-un stat cu atâtea probleme nerezolvate în domeniul justiţiei! Corupţie, incompetenţă, nepotism, favoritism etc. etc.

Că procedează din proprii porniri interioare, că este ghidat nemijlocit de şef (şefi), că sforile-i sunt trase de un păpuşar transnaţional, un lucru este evident: Oleg Efrim s-a compromis în funcţia de ministru al Justiţiei.

Şi nu e vorba despre combaterea ideii concrete a Unirii cu oportunitatea sau inoportunitatea ei, ci pur şi simplu despre combaterea ilegală (în contextul ratificării Convenţiei drepturilor omului) a unei idei. A unei idei care are dreptul să existe, care are dreptul să fie promovată, din moment ce nu periclitează în niciun fel siguranţa cetăţenilor moldoveni.

Înseşi discuţiile despre legitimitatea promovării Unirii sunt din start anti-moldoveneşti, prin negarea aspiraţiilor multor generaţii de moldoveni care şi-au dat şi viaţa pentru idealul respectiv şi anti-democratice, prin încălcarea libertăţii de gândire şi opţiune.

Comparaţiile cu situaţiile similare cu care s-au confruntat sau se confruntă şi alte state, invocarea istoriei, dar şi analogiile cu intrarea în alte uniuni, toate cu scopul de a demonstra legalitatea promovării ideii Unirii, deşi fireşti, sunt de prisos, or, astfel de explicaţii pot fi adresate numai unor limitaţi în gândire, cum sunt, de pildă, invitaţii permanenţi din ultima vreme ai unei televiziuni anti-moldoveneşti albăstrii. (La fel sunt şi absurdele „dezbateri”, nesfârşite, privind identitatea naţională, limba vorbită, istoria naţională.)

Pe când Oleg Efrim, dar şi casta judiciară moldovenească în ansamblul ei, pot fi acuzaţi de multe, însă nu şi de faptul că ar fi proşti.

Certitudinea că actualul ministru „pe justiţie” acţionează nu din proprie convingere, ci la ordinul expres al unuia (unora), mai înălţat decât el, este un argument în plus că respectivul fotoliu ministerial nu-i este pe măsură.

(foto: tribuna.md)

Căci, dacă nici măcar ministrul Justiţiei nu este independent în deciziile proprii, despre judecătoraşii de toate rangurile ce să mai vorbim?

Iar dacă prin absurd, lucru improbabil din punctul meu de vedere, Oleg Efrim duce o cruciadă proprie împotriva unioniştilor, lucrurile sunt grave de tot: judecătoraşii ar trebui să fie, prin extensie, cu toţii prostănaci.

Fapte:

În decembrie 2011, în cadrul Congresului formaţiunii, PNL decide să-şi includă în statut obiectivul Unirii Republicii Moldova cu România.

În ianuarie 2012, după ce refuză să înregistreze noul statut, ministrul Efrim, anunţă că va sesiza Curtea Constituţională în privinţa legitimităţii noilor prevederi din statutul respectiv, lucru pe care-l face pe 23 februarie 2012.

Pe 21 martie 2012 PNL dă în judecată Ministerul condus de Efrim pentru tergiversarea înregistrării noului statut.

Pe 2 iulie 2012 Curtea de Apel Chişinău obligă Ministerul condus de Efrim să înregistreze noul statut al PNL.

Pe 7 iulie 2012 ministrul Oleg Efrim declară că va contesta decizia Curţii de Apel la Curtea Supremă de Justiţie.

Nici până azi Curtea Constituţională, sesizată de ministerul lui Efrim în martie 2012, nu şi-a expus părerea.

Problemă de gândire:

Dacă într-un viitor, azi ipotetic, majoritatea cetăţenilor moldoveni vor fi pentru Unirea cu România, cum va proceda justiţia, statul Republica Moldova, având precedentul creat în prezent?! La fel va fi invocat articolul 41, alineat 4 din Constituţie?! (Constituţie care, repet, nu e o vacă sfântă!)

Aşa că, parafrazând: OLEG, LASĂ PROSTIILE!

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

Texte recente

Introdu adresa ta de e-mail pentru a urmări acest blog şi a primi notificări de articole noi prin e-mail.

Alătură-te altor 152 de urmăritori

Iulie 2012
L M M M V S D
« Iun   Aug »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Actualizări Twitter

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

  • 103,050 vizualizări
%d blogeri au apreciat asta: