Istorie, Limba ce-o vorbim, Societate

Statul Moldova – un circ, fără Circ

(Trompetele şi alte părţi din compoziţia metalică astăzi nu mai sunt. Surse: flickr.com, oldchisinau.com)

Circarii zilei iar au luat în vizor Circul.

Adică terenul pe care încă se află clădirea Circului chişinăuian.

Se pare că cea mai tentantă „investiţie” pentru îmbogăţiţii peste noapte moldoveni, rămâne pământul. Cel din Chişinău, cel „pentru construcţii”, cât mai central.

Circul va dispărea. Va fi demolat. Sau va fi transformat într-un caracteristic momentului „centru comercial”. (În 2005 terenul adiacent Circului era al „Green Hills”-ului.)

Se demolează tot. Şi monumente istorice (Conacul Teodosiu, „clădirea Poştei”) şi edificii mai „republicane” (Stadionul Republican).

De construit, nu se construieşte nimic. Decât doar „centre comerciale”, mai nou şi „de agrement” (de ex. urâţenia denumită „Atrium”, de lângă hotelul „Cosmos”).

Faptul că se demolează clădiri „necomerciale” pentru a se construi ceva care să aducă imediat bani mulţi, nu mai miră pe nimeni în consumismul ieftin şi complet acultural care a pus stăpânire pe moldoveni.

De cultură nu mai are nevoie nimeni. Nimeni din investitori (a se citi hoţi).

Chiar şi aşa, Circul are şi o altă valenţă, una fără de care chiar nu se poate exista. Circul e pentru copii! Cu ei ce facem? (Viena nu e pe buzunarul tuturor…)

În anii ’90 o idee pe cât de frumoasă, pe atât de utopică (în contextul afacerismului local murdar) a fost şi cea a „Satului Trei Iezi”, gândit iniţial în valea din preajma Circului. S-a emis şi un ditamai decret prezidenţial!

Degeaba! Un „Disneyland” nu are cum să apară într-o societate condusă de retrograzi şi obtuzi.

Promisiunile fără absolut nicio valoare, care se fac cu privire la investiţiile private care vor urma după privatizarea Circului de Stat, mă duc cu gândul anume la proiectul parcului de distracţii pentru copii, imaginat de Iulian Filip, şi la epopeica sa istorie de aproape două decenii, care încă nu a început!

Cum ziceam, parcul „Satul Trei Iezi” era planificat în paragina din apropierea Circului, acesta urmând să fie încadrat în noul complex de agrement pentru copii.

Cum însă sălbăticia tranziţiei (neîncheiată nici până azi) spre economia de piaţă n-a lăsat loc investiţiilor în viitor, în generaţia în creştere, (de cultură nici nu mai zic), terenul respectiv a fost dat „sălbaticilor”.

Iar „Satul Trei Iezi” a fost „teleportat” (tot pe hârtie) în parcul „La Izvor” din cartierul Sculeni. (Un proiect detaliat îl puteţi vedea aici.)

Că nici în noul loc, acest vis nu va fi realizat, îi este clar oricui. Conflictul dintre autorităţi şi un oarecare „restaurant” privind dreptul de proprietate asupra insulelor din lacul parcului „La Izvor”, este mai mult decât edificator în acest sens.

Revenind la Circ, acesta – edificiul construit în 1981 şi colectivul de artişti – nu îi este interesant niciunuia din îmbogăţiţii locali (de cei străini e inutil să discutăm, la ce mafie controlează Moldova). Terenul este singurul jinduit de toţi cei care se înghesuie la „privatizare”.

Din arsenalul acestor parveniţi ai tranziţiei face parte şi următoarea „teză”, intens promovată: decât să se ruineze de la sine clădirea Circului, mai bine să fie dată, chiar la preţ simbolic,  în proprietatea cuiva, care ar renova-o şi ar redeschide-o pentru public.

Cunoscând practica de „renovare” şi de „redeschidere” a bogătaşilor moldoveni în cazurile atâtor edificii demolate contrar prevederilor contractuale, prefer să văd Circul năruindu-se în mod natural, decât să fie dărâmat pe ascuns, într-o noapte, şi după care să urmeze ani de procese de judecată, mimate, pentru a se găsi vinovatul.

În definitiv, clădirea Circului, aşa dărăpănată cum e, mai păstrează vie speranţa unui viitor. Viitor în care vom avea oameni în fruntea ţării, nu „circari”. (Nemaivorbind despre amintirile pe care le provoacă generaţiilor de mult ne-copii.)

Circul – edificiul – va „supravieţui”, neprivatizat, încă multor guvernări!

P.S.

Nu pot să nu scriu şi despre compoziţia sculpturală de pe faţada Circului. Mai bine zis despre lipsa textului din partea sa inferioară (aşa cum o ştim cu toţii de peste douăzeci de ani, dispariţiile recente, ale trompetelor şi elementelor de sub clovni, nefiind observate de toată lumea).

În momentul instalării, la câţiva ani după inaugurarea Circului, spaţiul, azi gol, era ocupat de inscripţia cu caractere chirilice „Чирк” („Circ”).

După adoptarea oficială a alfabetului românesc latin, inscripţia a fost înlăturată, însă alta, cu textul refăcut, n-a mai fost instalată.

În schimb, o marcă poştală cu textul încorporat a fost emisă!

Or, aici se vede toată grija faţă de cultură a „conducătorilor” moldoveni din toate guvernările: o simplă inscripţie nu au fost/nu sunt în stare să monteze!

(Despre ridicol de mărunta, în comparaţie cu restul textului, inscripţie „Nicolae Sulac” de pe clădirea Palatului Naţional, se poate spune acelaşi lucru: ruşine!)

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

Texte recente

Introdu adresa ta de e-mail pentru a urmări acest blog şi a primi notificări de articole noi prin e-mail.

Alătură-te altor 152 de urmăritori

Iulie 2012
L M M M V S D
« Iun   Aug »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

  • 104,174 vizualizări
%d blogeri au apreciat asta: