politicianism

Vî-Pî-urile lui Vladimir Plahotniuc

Şansa Moldovei, dar nu a Moldovei criminale, abjecte şi corupte, ci a Moldovei omeneşti, morale şi chinuite poate fi: o voinţă politică fermă („despotul luminat”), sau un control european strict („prinţul străin”), sau instituirea stării excepţionale („armata”), dar însoţite toate de mulţi, foarte mulţi bani (pentru răscumpărarea ţării de la stăpânii criminali).

Lamentându-ne neîncetat (scriind, vorbind sau înjurând), fără a fi îndeplinită măcar una din condiţiile de mai sus, nu vom schimba absolut nimic. Singura raţiune de a nu tăcea este păstrarea speranţei, din ce în ce mai iluzorie, într-o Moldovă a omeniei.

***

Vî-Pî-urile lui Vladimir Plahotniuc

Vladimir Plahotniuc – cunoscut şi ca Vlad Ulinici, ca prim-vicepreşedinte al Parlamentului moldovenesc, ca vicepreşedinte al Partidului Democrat, ca actual sau fost preşedinte, vicepreşedinte sau director de companii bancare, financiare, petroliere, hoteliere, mediatice, turistice, imobiliare, ca şef de ong, ca filantrop cu fundaţie, ca unul din cei mai bogaţi moldoveni etc. etc.

Apariţia, menţinerea, dar şi dispariţia eventuală, a lui V. Plahotniuc în/din „politica moldovenească” a fost/este/va fi cauzată de un singur factor: factorul V. Plahotniuc.

Nimeni şi nimic (din actuala „politică moldovenească”) nu-l poate determina pe Plahotniuc să fie sau să nu fie „politician”.

Vicepreşedintele

„Cariera politică” a lui V. Plahotniuc de la începuturile ei până azi, poate fi definită printr-un singur cuvânt: vicepreşedinte. Se pare că activitatea, sau mai bine zis creşterea sa „profesională” pe tărâmul „politicului” e invers proporţională cu ascensiunea sa în „economic”.

Stagnare versus evoluţie.

Este adevărat că viaţa politică are nişte cicluri (în Moldova 2-4 ani) în dependenţă de care se poate analiza evoluţia carierei unui politician, însă stagnarea de aproape 3 ani a „carierei politice” a lui V. Plahotniuc, este, vizibil, greu de digerat pentru vicepreşedintele (unul din cei şase) al Partidului Democrat din Moldova.

Viitorul partinic

De la iniţiatul Partid Comunist şi până la inexistentul Partid al Emigranţilor, spaţiul de desfăşurare a lui Plahotniuc, la fel ca a oricărui alt sponsor, este nemărginit. Dar şi nefructificat. Tangenţele „oculte” despre care se afirmă că le-ar avea cu partiduţele lui M. Godea şi I. Dodon demonstrează acest lucru.

Deşi are capacităţile să iniţieze sau să propulseze noi partide, în fruntea cărora s-ar simţi mai împlinit, se pare că Plahotniuc preferă să nu-şi joace acum cărţile cele mari, mizând mai curând pe obligaţiile tributare ale celor susţinuţi anterior.

O nouă investiţie masivă nu este motivată „economic”, mai ales că injecţiile de capital în Partidul Democrat nu par a fi recuperabile decât într-o mică măsură, mai mult din „domeniile de la ţară” (antologicul „Nisporeni”), lucru insuficient pentru impunerea univocă a vreunei „direcţii strategice”.

Încercările, mai mult publicitare, de a-şi crea o personalitate „politică” în cadrul Partidului Democrat sau în afara lui, sunt făţarnice (donaţiile milionarului), copilăreşti (depeşele pre-electorale), justificative (reacţiile la acuzaţiile de tot felul) sau inexistente (absenţa de la votarea legii „egalităţii”).

Iar declaraţiile din ultima perioadă despre reformarea Partidului Democrat, sunt pe cât de egocentrice, pe atât de inconsistente.

Îi place sau nu, V. Plahotniuc are o imagine mai mult negativă decât pozitivă, mai mult rea decât bună. În întreaga societate, dar şi în partidul pe care-l întreţine financiar.

Acest lucru nu poate decât să-i păstreze, în cel mai bun caz, situaţia actuală din partid şi să-i permită, cel mult, să-şi promoveze câţiva apropiaţi în structurile partinice superioare.

Deşi nici varianta în care V. Plahotniuc renunţă de tot la calitatea de membru de partid nu poate fi exclusă. În definitiv, un partid, mai ales unul în care există un Diacov perpetuu, nu e nici Victoriabank, nici asociaţie a oamenilor de afaceri (subordonaţi).

Viitorul parlamentar

Curioasa scrisoare de factură electorală care a apărut în cutiile poştale ale chişinăuienilor ceva timp în urmă, poate fi percepută în două moduri: 1) ca o încercare de sondare a opiniei publice în privinţa înlocuirii în funcţia de preşedinte de partid a lui Marian Lupu, sau 2) ca o detaşare de formaţiunea politică pe listele căreia a ajuns în Parlament.

Resursele de care (se zice că) dispune, i-ar permite cu siguranţă să-l înlocuiască pe M. Lupu la şefia partidului, în orice moment, chiar cu acceptul „benevol” al acestuia. (Chiar admiţând calitatea-i de „apreciator al prestaţiei” lui Lupu.)

Joaca de-a scrisorile, deşi în esenţă o practică utilă electoral pentru partidele moldoveneşti active doar în preajma alegerilor, în cazul multi-milionarului şi multi-funcţionalului Plahotniuc, este, dacă nu o idee „strălucită” a consilierilor săi, atunci cu siguranţă una proprie, preluată-văzută pe la „casele mai mari” politic, menită să-i mai atribuie o „faţă” – cea de „gospodar apolitic în slujba cetăţenilor amărâţi”.

Că o fi „gospodar” s-ar putea deduce din activităţile sale „bănoase”, că o fi „în slujba cetăţenilor amărâţi” s-ar putea vedea în activităţile sale „de caritate”, pe când calitatea de „apolitic” poate fi arogată doar în cazul unei distanţări de o grupare eminamente politică cum este un partid.

Deşi însăşi calitatea de parlamentar, chiar neafiliat, te face automat „politic”. Orice funcţie în structurile de vârf ale statului te asimililează politicii!

Însă la noi e posibil, fiind în politică, să rămâi totuşi „apolitic”! (Numai inepţiile unora ca Dodon privind preşedintele „apolitic” al ţării, cât fac!)

În acest sens e mai probabil că actualul prim-vicepreşedinte al Parlamentului (funcţie inventată de Voronin în mai 2009 pentru Vladimir Ţurcan, preluată „pompos” de Serafim Urecheanu în septembrie 2009, acordată „triumfalist” lui Plahotniuc în decembrie 2010), îşi pregăteşte ieşirea din Partidul Democrat.

Iar insistenţa de care dă dovadă în înlocuirea sistemului electoral actual, bazat pe listele de partid, pe unul complet uninominal, nu face decât să întărească această ipoteză.

Dar şi ipoteza că Plahotniuc se vrea deputat şi în continuare, în următoarele legislaturi.

Şi chiar dacă iniţiativa sa privind votul pe circumscripţii uninominale nu va fi susţinută de majoritatea colegilor săi parlamentari, dar şi din fracţiune, V. Plahotniuc are oricum şansa să mai ajungă deputat, fără a candida pe listele unui partid.

Candidarea ca independent, dacă şi e în puterile vreunui moldovean, atunci cu siguranţă acesta nu poate fi altcineva decât Plahotniuc. Cele 2% de voturi (35000, la ultimele alegeri parlamentare), necesare pentru a accede în Parlament ca independent, le are deja asigurate („Nisporeniul”).

Viitorul politic

Viitorul politic al lui Vladimir Plahotniuc este categoric unul neclar. Cum neclară este, în întregime, aventura politică în care s-a avântat, oficial, pe 20 noiembrie 2010.

Neclaritatea însă nu e cauzată de factori politici, ci mai degrabă de mofturile lui V. Plahotniuc, susţinute sau nu de interesele economice proprii.

Or, pentru cineva care a făcut averi în domeniul economic, fiind şef al unora dintre cele mai profitabile afaceri din Moldova, controlându-le (se zice) şi pe celelalte, ascensiunea de mai departe este în mod organic legată de domeniul politic.

Stagnarea (din punct de vedere evolutiv) care continuă să caracterizeze „cariera politică” a lui V. Plahotniuc, într-o foarte mică măsură rezultat al confruntărilor, uneori publice, cu alt „geniu” politic moldovean, Vladimir Filat, este cu certitudine, deziluzionantă pentru vicepreşedintele „politic”-preşedintele „economic”, în comparaţie cu fulminanta sa avansare, din timpul comuniştilor lui Voronin, în topul bogătaşilor Moldovei.

Perseverenţa de care a dat dovadă în „acumularea capitalului” financiar, abia urmează să se manifeste şi în acumularea capitalului politic.

În termeni de progresie matematică, funcţia următoare vizată trebuie să fie obligatoriu una superioară. Preşedinte al Parlamentului, prim-ministru, Preşedinte al ţării…

Dar, oricât de săraci, naivi, inculţi, obosiţi sau furioşi ar fi moldovenii alegători, Vladimir Plahotniuc nu va ajunge să ocupe vreuna din funcţiile date.

Cel puţin, nu Vladimir Plahotniuc pe care-l cunoaştem/nu-l cunoaştem azi.

(Dar poate ar fi bine să-l alegem Preşedinte?! Cu ambiţia care-l caracterizează poate ajunge Preşedinte al Parlamentului European, iar de-acolo, mai ştii, vom ajunge în top cu un Secretar General al ONU moldovean!!!)

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

Texte recente

Introdu adresa ta de e-mail pentru a urmări acest blog şi a primi notificări de articole noi prin e-mail.

Alătură-te altor 152 de urmăritori

Iunie 2012
L M M M V S D
« Mai   Iul »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

  • 104,174 vizualizări
%d blogeri au apreciat asta: