Hărţi Moldova, Istorie, politicianism

9 mai şi ipocrizia Rusiei: victimă – da, agresor – nu!

Textul de mai jos nu urmăreşte să conteste sacrificiile şi eroismul înaintaşilor ruşilor de astăzi în lupta lor de apărare contra invadatorilor germani.

Textul de mai jos are drept scop rememorarea sacrificiilor şi eroismului înaintaşilor est-europenilor de astăzi (inclusiv a moldovenilor) în lupta lor contra invadatorilor ruşi.

***

Agresivitatea şi intransigenţa cu care Rusia îşi promovează istoria, trebuie combătute, la fel de agresiv şi la fel de intransigent, prin promovarea istoriei proprii a est-europenilor  (inclusiv a moldovenilor). Toţi procedează ca atare, mai puţin Moldova…

Rusia insistă azi, ca şi în trecut, să limiteze participarea sa în cadrul celui de-al doilea război mondial doar la perioada cuprinsă între 22 iunie 1941 şi capitularea Japoniei din 1945.

Tot ce-a fost înainte de 22 iunie 1941, Rusia consideră ca neavând legătură cu conflictul mondial!

Însă ţările care i-au căzut victime, dar şi restul lumii, consideră toate conflictele în care au participat sovieticii începând cu 11 mai 1939, ca făcând parte din conflagraţia mondială, URSS fiind astfel un stat agresor (cel puţin  în privinţa ţărilor est-europene pe care le-a invadat), responsabil de izbucnirea celui de-al doilea război.

Generalul german Guderian şi generalul rus Krivoşein la parada sovieto-germană, în Polonia ocupată, Brest 1939

Cronologia agresiunii sovietice asupra vecinilor săi europeni este următoarea:

17 septembrie 1939 – URSS atacă Polonia şi ocupă teritoriul estic al acesteia până la teritoriul polonez ocupat de Germania. 30 noiembrie 1939 – URSS atacă Finlanda şi după un război de 3 luni şi jumătate (Războiul de iarnă), ocupă 11 % din teritoriul finlandez. 15 iunie 1940 – URSS înaintează un ultimatum Lituaniei, care îl acceptă, în rezultat ţara fiind ocupată de sovietici, punându-se bazele RSS Lituaniene.

16/17 iunie 1940  URSS invadează Letonia şi Estonia, la fel înaintând ultimatumuri în care se cerea instituirea de guverne pro-sovietice sub controlul Armatei roşii şi deplasarea liberă a soldaţilor ruşi pe teritoriul statelor baltice. 28 iunie 1940 – URSS ocupă estul şi nord-estul României (Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa), după retragerea administraţiei şi armatei române în urma ultimatumului sovietic.

Anexiunea sovietică a estului României

Toate aceste invazii şi anexări au fost făcute de sovietici până la începerea războiului lor „pentru apărarea patriei”.

Niciuna din ţările pe care le-a invadat URSS în 1939 şi 1940 nu a atacat „patria” sovieticilor.

Deşi dacă e să căutăm „justificări” istorice pentru acţiunile sovieticilor: toate aceste ţări au luptat contra ruşilor în anii ’20 pentru a-şi obţine independenţa. Dar mergând şi mai înainte, vom vedea că Rusia ocupă toate aceste teritorii pe parcursul secolelor 18-19…

Niciuna din aceste ţări nu prezenta vreun pericol pentru statul sovietic, dovadă neputinţa acestora în a contracara invaziile ruseşti.

Agresiunea germană faţă de URSS nu poate fi contestată, cum nu poate fi contestată nici agresiunea URSS împotriva vecinilor ei paşnici!

Dacă în privinţa ocupaţiei repetate a Finlandei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, României de la sfârşitul războiului, URSS a promovat teza despăgubirilor de război, ţările respective fiind aliate sau controlate de Germania în lupta cu sovieticii, despre invaziile şi anexările teritoriale din 1939 şi 1940 URSS şi succesoarea sa Rusia susţin, printre altele, următoarele teze:

  1. Estul Poloniei a fost ocupat de sovietici pentru apărarea etnicilor belaruşi şi ucraineni. (De cine? De nemţii care au ocupat vestul Poloniei, nemţi care erau aliaţii ruşilor?! Sau de polonezi, a căror ţară au lichidat-o Germania şi URSS?!)
  2. Lituania, Letonia şi Estonia au intrat de bună voie în cadrul URSS. Atunci de ce încă în timpul URSS, dar mai ales după prăbuşirea acesteia, cele trei ţări baltice au promovat şi continuă să promoveze ideea ocupaţiei şi anexării forţate a acestor state de către URSS?!
  3. Atacul asupra Finlandei ar fi fost cauzat de refuzul acesteia de a ceda de bună voie o parte a teritoriului său suveran (!). Una din cerinţele oficiale ale sovieticilor se refereau la faptul că hotarul sovieto-finlandez era prea aproape de Leningrad.
  4. Basarabia (estul României, parte a Moldovei şi Ucrainei de azi) şi Nordul Bucovinei (nord-estul României, parte a Ucrainei de azi) au fost cerute de sovietici în virtutea următorului motiv: „În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni (!!!), cu Republica Sovietică Ucraineană.” (citat din nota ultimativă înaintată de URSS României pe 26 iunie 1940). Totodată, URSS cere de la România şi Nordul Bucovinei, ca „despăgubire pentru dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia.”

În privinţa ocupării teritoriului dintre Prut şi Nistru statul sovietic a dat dovadă de o ipocrizie vecină cu prostia.

Să ceri un teritoriu „populat în principal cu ucraineni” şi, obţinându-l, în loc să-l integrezi în RSS Ucraineană, creezi în schimb o nou entitate, RSS Moldovenească, este dovada încrederii în propria supremaţie militară.

Adică nu contează ce li se scrie românilor în acte, că oricum le vor lua ce vor!

În spiritul acestei atitudini, pe lângă Basarabia şi Nordul Bucovinei, au luat şi ţinutul Herţa, pe care nu l-au cerut, fiind cât pe ce să ia şi zona mănăstirii Putna, cu mormântul marelui Ştefan!

În privinţa teritoriilor ocupate de ruşi cu acceptul germanilor, teritoriul actualei Republici Moldova are un loc aparte.

Pe toate hărţile sovietice de până la 1940, teritoriul dintre Nistru şi Prut, numit Basarabia de ruşi, deşi prezentat în cadrul României, este totuşi evidenţiat în cadrul acesteia, de regulă prin haşurare, cu explicaţii în legende de genul „teritoriu ocupat de România regală”.

Basarabia prezentată în cadrul URSS, 1927

Basarabia haşurată, 1938

Basarabia haşurată, 1939 (înainte de ocuparea Poloniei)

Basarabia haşurată, 1939 (după ocuparea Poloniei)

Să fie oare atenţia cartografică singulară acordată acestui fost teritoriu rusesc, Basarabia, rezultatul importanţei acestor pământuri pentru Moscova bolşevică?!

De ce n-au „haşurat” sovieticii toate teritoriile „scăpate” din Imperiul Rus?

Singura explicaţie pare să fie următoarea: Rusia s-a resemnat cu gândul că nu va putea încorpora întreaga Românie, spre deosebire de certitudinea de-a reanexa Ţările Baltice, Finlanda şi Polonia.

Prin urmare a pedalat pe ideea diferenţei acestui teritoriu românesc în raport cu celelalte zone istorice româneşti.

Pe de altă parte, însă, dacă singurul teritoriu al cărui pierdere URSS nu a acceptat-o a fost Basarabia, ocuparea acesteia fiind mereu în planurile sovieticilor, de ce au ocupat teritoriile poloneze, finlandeze, lituaniene, letone şi estone, faţă de care nu au avut, oficial, în perioada interbelică, pretenţii teritoriale?!…

Care a fost scopul urmărit de Rusia sovietică prin ocupaţia acestor teritorii?

Pe lângă recrearea spaţiului rusesc imperial, Moscova a vizat crearea unei zone de tampon în faţa unui adversar de temut – Germania.

Faptul că pentru acest deziderat Rusia sovietică a trebuit să ocupe state paşnice, să impună guverne-marionetă, să ucidă  şi să deporteze în siberii milioane de cetăţeni polonezi, finlandezi, lituanieni, letoni, estonieni şi români, nu a oprit-o.

Interesul naţional i-a impus, cum declară propaganda rusească.

Atunci de ce nu acceptă şi Rusia că şi statele mici pe care le-a ocupat, în numele propriului interes naţional au fost nevoite să le răspundă sovieticilor cu aceeaşi monedă?

Căci şi Finlanda, şi România, dar şi detaşamentele de baltici, ucraineni şi belaruşi din cadrul armatei germane, au atacat Rusia pentru a-şi recupera suveranitatea, independenţa, teritoriile şi populaţiile răpite de sovietici.

De ce ruşilor li se permite, iar altora nu?

Răspunsul e simplu: fiindcă Rusia a învins!

Nu fiindcă Rusia a avut dreptate, nu fiindcă ceilalţi n-au avut. Ci fiindcă Rusia a învins! Iar învingătorului nu-i pasă de învins.

Ipocrizie…

Posterele de mai sus pot fi întâlnite pe internet, însoţite de două versiuni în privinţa originalului: unii susţin că posterul din stânga este realizat primul, în 1940, în perioada când sovieticii erau aliaţi cu nemţii, celălalt fiind redesenat în grabă după 1941, alţii susţin că cel din dreapta este originalul, cel din stânga fiind un fals din prezent.

Oricum ar fi, un lucru este cert: Marea Britanie şi Franţa erau gata să sprijine Finlanda în 1940, în lupta de apărare a acesteia împotriva invaziei sovietice.

Sacrificiul făcut de cetăţenii sovietici pentru a-şi apăra ţara de invadatorii germani şi aliaţii acestora este remarcabil.

Dar la fel de remarcabil este şi sacrificiul, în lupta contra invadatorilor sovietici, a cetăţenilor polonezi, finlandezi, români, estonieni, letoni şi lituanieni.

Ororile prin care au trecut simplii cetăţeni sovietici, în teritoriile ocupate de germani şi aliaţii acestora sunt de nedescris.

Dar la fel sunt şi ororile prin care au trecut cetăţenii finlandezi, estonieni, letoni, lituanieni, polonezi, români în teritoriile ocupate de ruşi.

Şi asta înainte de a-şi manifesta sovieticii răzbunarea pentru suportul acordat de aceştia Germaniei naziste!

Ruşii vehiculează cu numărul incomparabil mai mare de jertfe printre cetăţenii sovietici în al doilea război mondial, în raport cu alte state, referindu-se în primul rând la aliaţii săi târzii, SUA şi Marea Britanie, dar şi la pierderile ţărilor Axei.

Cifrele nu le contestă nimeni.

Dar e oare valoarea unei vieţi mensurabilă prin cantitatea altor vieţi? Absolut nu!

Valoarea unei vieţi este la fel pentru toţi oamenii. Suferinţa pierderii a cuiva apropiat este la fel peste tot.

Oamenii înşişi sunt la fel peste tot. Omenia nu este apanajul unei singure naţiuni.

Acest lucru îi scapă Rusiei de azi.

Faptul că a învins în al doilea război mondial nu o face mai bună sau mai dreaptă decât alte state.

Însă a făcut-o arogantă, triumfalistă şi ipocrită.

Este adevărat că întâi Germania a atacat Uniunea sovietică.

Dar la fel de adevărat că Uniunea sovietică a atacat prima Polonia, Finlanda, Lituania, Letonia, Estonia şi România.

Şi cum nu există nicio justificare a agresiunii germane naziste împotriva ruşilor comunişti, la fel nu există nicio justificare a agresiunii ruseşti împotriva vecinilor ei paşnici.

Vecini care, în schimb, au avut tot dreptul „talionic” să se răzbune pe cotropitorii sovietici.

Căci, talionic s-au manifestat şi ruşii după război cu cei care i-au atacat:

  • de la Finlanda, pe lângă teritoriile luate în 1940, au mai luat şi regiunea Petsamo;
  • Estonia au încorporat-o în URSS şi i-au luat regiunile din nordul şi sudul lacului Peipsi;
  • Letonia la fel au încorporat-o în URSS şi la fel i-au luat teritorii – o parte a districtului Arbene;
  • de la Germania – nordul Prusiei Orientale (Kaliningradul de azi);
  • de la Cehoslovacia – Maramureşul de nord (Transcarpatia ucraineană de azi).

Este adevărat că Lituaniei, deşi inclusă în URSS, ruşii i-au acordat o parte din teritoriile poloneze ocupate, iar Poloniei, jumătatea de est a căreia, ocupată în 1939, a rămas în cadrul URSS, i-a oferit o parte din teritoriile germane ocupate.

Aceste ultime oferte „generoase” pe care le-a făcut guvernul sovietic trebuie înţelese corect: ruşii au oferit altora ceva ce nu le-a aparţinut!

De la România n-a mai luat nici un alt teritoriu în afară de cele luate în 1940, însă a permis Bulgariei să păstreze Cadrilaterul luat de aceasta în 1940. Ca de la slavi la slavi, nu?! Mai ales că Bulgaria, deşi aliată a Germaniei, n-a luptat cu sovieticii. De cealaltă parte, doar continuarea luptei ungurilor contra sovieticilor, i-a permis României să-şi recupreze teritoriul ocupat de Ungaria în 1940.

Ipocrizia Rusiei este evidentă şi în atitudinea „eliberatoare” pe care a avut şi continuă s-o aibă faţă de ţările pe care le-a ocupat în înaintarea sa spre Berlin, şi cărora le-a impus modelul sovietic de construcţie statală.

Polonia, România, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, estul Germaniei, ocupate de trupele sovietice, „eliberate” în viziunea rusească, s-au pomenit cu guverne pro-sovietice, anti-occidentale şi într-un final complet comuniste.

Concomitent cu „eliberarea” sovietică a statelor est-europene, ţările Europei Occidentale au fost eliberate de anglo-americani.

Diferenţa dintre cele două feluri de eliberare se resimte şi astăzi.

Estul european, rămas în sfera de influenţă a URSS, este şi în prezent, cum a fost în perioada comunistă mai puţin dezvoltat decât statele europene care au fost ocolite de „eliberarea” sovietică.

Or, despre ce fel de eliberare putem vorbi, dacă preluând controlul statelor aflate anterior în sfera de influenţă a Germaniei, URSS impune, cu forţa armelor chiar, guverne-marionetă, ruperea relaţiilor cu statele aflate în afara interesolor sovietice, dominaţia partidelor şi organizaţiilor de sorginte sovieto-comunistă, suspendarea drepturilor şi libertăţilor caracteristice democraţiilor apusene, refuzul ajutoarelor americane, izolarea pe plan internaţional?!

Iar, deşi Rusia insistă şi azi că democraţiile populare apărute în ţările est-europene odată cu venirea Armatei roşii au fost manifestarea voinţei populare, toate statele respective, consideră în prezent, după căderea URSS şi implicit a guvernelor comuniste satelite ale acesteia, că impunerea sistemelor politice, economice, socio-culturale, începând cu sfârşitul celui de-al doilea război mondial, n-ar fi fost posibilă fără intervenţia Moscovei şi a soldaţilor ei „eliberatori”.

Or, este naiv să credem că ţări cu tradiţie democratică precum România, Polonia, Cehoslovacia, în care partidele extremiste pro-sovietice n-aveau nicio susţinere electorală, au devenit  peste noapte comuniste datorită dorinţei poporului.

Acelaşi lucru se poate afirma despre încorporarea şi re-încorporarea din timpul războiului a Estoniei, Letoniei şi Lituaniei în URSS. Regimuri democratice de peste 20 de ani au putut fi suprimate doar cu intervenţia militară cotropitoare a sovietelor.

Statele baltice afirmă neîncetat acest lucru. Lumea întreagă înţelege că aşa a fost. Doar Rusia se încăpăţânează. (Wikipedia: română, engleză, rusă)

În ce-i priveşte pe moldovenii, aceştia ar trebui să ştie cel mai bine ce înseamnă „eliberarea” rusească!

De trei ori am avut „norocul” să fim „eliberaţi” de ruşi:

  • în 1812  Rusia ne-a „eliberat” de ceilalţi moldoveni, sau de turci cum insistă propaganda lor;
  • în 1940  Rusia deja sovietică ne-a „eliberat” iarăşi de ceilalţi moldoveni, sau de jandarmii români, regali şi burghezo-moşiereşti cum îi place să zică;
  • în 1944  Rusia tot  sovietică ne-a „eliberat” a treia oară de ceilalţi moldoveni, afirmând de 68 de ani că ne-a eliberat de germano-fascişti.

Nimic nu poate schimba faptul că Uniunea sovietică împreună cu Germania au fost statele agresoare care au declanşat războiul în întreaga Europă.

Nimic, nici măcar „victoria” atât de ostentativ promovată azi.

Majoritatea statelor implicate în dezastrul uman numit al doilea război mondial şi-au găsit „pacea interioară” acceptând şi părţile negative ale propriilor istorii din acea perioadă neagră.

(fotografii de la parada sovieto-germană din 22 septembrie 1939 din oraşul polonez ocupat Brest)

Atât timp cât Rusia va nega agresiunile militare, ocupaţiile, anexările teritoriale, crimele în masă, deportările şi fărădelegile la care s-au dedat cetăţenii sovietici în teritoriile ocupate, atât timp nu va avea nici „pace interioară”. Dar şi „pace” în relaţiile pe care le are cu vecinii mai mult sau mai puţin apropiaţi.

***

Zile naţionale legate de ocupaţia sovietică în statele ex-sovietice Estonia, Letonia, Lituania şi Moldova:

Estonia

  • 9 mai  Ziua Europei;
  • 14 iunie  Zi a doliului. În memoria victimelor deportărilor iniţiate de sovietici în 1941;
  • 23 august  Ziua comemorării victimelor nazismului şi comunismului;
  • 22 septembrie  Ziua Luptei de rezistenţă. În memoria luptătorilor contra ocupanţilor sovietici, care la 22 septembrie 1944 au cucerit Tallinnul.

Letonia

  • 20 ianuarie  Ziua comemorării Apărătorilor de pe baricade. Între 13 şi 27 ianuarie 1991, forţele sovietice au încercat să preia controlul în Riga, după ce Letonia şi-a declarat independenţa. Guvernul leton a cerut oamenilor să ridice baricade ca să poată rezista forţelor Moscovei;
  • 25 martie  Ziua comemorării victimelor terorii comuniste. Pe 25 martie 1949 zeci de mii de letoni sunt deportaţi în Siberia;
  • 8 mai  Ziua înfrângerii nazismului şi a comemorării celui de-al doilea război mondial;
  • 9 mai  Ziua Europei;
  • 14 iunie  Ziua comemorării victimelor terorii comuniste. Pe 14 iunie 1941 încep deportările populaţiei letone organizate de sovietici;
  • 17 iunie  Ziua ocupaţiei sovietice a Republicii letone. Pe 17 iunie 1940 URSS anexează Letonia;
  • 23 august  Ziua comemorării victimelor stalinismului şi nazismului;
  • Prima duminică a lunii decembrie  Ziua comemorării genocidului poporului leton organizat de regimul totalitar comunist.

Lituania

  • 13 ianuarie  Ziua Apărătorilor Libertăţii. În 1991 URSS încearcă să preia controlul în Vilnius, însă lituanienii se împotrivesc;
  • 8 mai  Ziua comemorării celui de-al doilea război mondial;
  • 9 mai  Ziua Europei;
  • 14 mai  Ziua rezistenţei civile. Pe 14 mai 1972, Romas Kalanta, de nouăsprezece ani, şi-a dat foc în public în faţa Operei din Kaunas după ce a scandat „libertate pentru Lituania”;
  • 14 iunie  Zi a doliului şi speranţei. Pe 14 iunie 1941 NKVD-ul sovietic începe deportările lituanienilor în Siberia;
  • 15 iunie  Ziua ocupaţiei şi a genocidului. În 1940 URSS ocupă Lituania;
  • 23 iunie  Ziua Revoltei din iunie. În iunie 1941 locuitorii din Kaunas şi Vilnius se răscoală contra ocupanţilor sovietici, care încep să părăsească ţara din cauza apropierii nemţilor;
  • 23 august  Ziua Panglicii negre şi a Căii Baltice. Referire la pactul sovieto-german de împărţire a Europei;
  • 31 august  Ziua Libertăţii. Pe 31 august 1993 ultimele trupe ale Armatei ruse părăsesc Lituania;
  • 16 octombrie  Ziua genocidului sovietic în Lituania Mică (regiunea Kaliningrad de azi a Rusiei).

Moldova

  • 9 mai  Ziua victoriei şi a comemorării eroilor căzuţi pentru Independenţa Patriei;
  • 22 iunie  Ziua comemorării victimelor fascismului. Pe 22 iunie 1941 Germania şi aliaţii săi atacă URSS. Armata română atacă poziţiile sovieticilor din Basarabia ocupată de aceştia pe 28 iunie 1940. Acestă zi a fost declarată zi comemorativă de Parlamentul comunist în 2001;
  • 6 iulie  ziua comemorării victimelor stalinismului (începând cu 1999). În 1949 sovieticii organizează cel de-al doilea val de deportări ale moldovenilor în Siberia şi Asia Mijlocie.

28 iunie – la 24 iunie 2010 Preşedintele interimar Mihai Ghimpu semnează decretul nr. 376 privind declararea zilei de 28 iunie zi a ocupaţiei sovietice şi a comemorării victimelor regimului totalitar comunist. Pe 12 iulie 2010 Curtea Constituţională anulează decretul respectiv.

Cum am mai zis: Moldovenii deşi se cred cei mai deştepţi sunt de fapt cei mai proşti. Sau sunt estonienii, letonii şi lituanienii proşti cu atâtea zile „anti-ruseşti”?!

Anunțuri

Discuție

13 gânduri despre &8222;9 mai şi ipocrizia Rusiei: victimă – da, agresor – nu!&8221;

  1. Extraordinar de bine scris si argumentat. Atat de bun este ca m-a captivat pe mine care trec fara sa arunc un ochi pe genul asta de articole. Felicitari!

    Scris de Radu | 9 Mai 2012, 19:42
  2. Da, un articol de nota 10

    Felicitari

    Nu-l cunosc pe autor, dar il cunosc pe un bun roman Nicolae Ciudin (poate e ruda cu Max) caruia noi ii ziceam Minunescu

    Scris de Vlad DeNicolae Lupan | 9 Mai 2012, 21:10
  3. De fapt, au aparut recent lucrurari ale istoricilor rusi (Socolov, Meltiuhov) care demonstreaza cu argumente bazate pe documente istorice recent descoperite (desecretizate, de fapt) ca URSS planifica la randul ei un atac asupra Germaniei programat pentru vara lui 41. In favoarea acestei teze pledeaza faptul ca inca din 40 o buna partea a armatei sovietice era concentrata la granita vestica a URSS. Alt argument este ca insasi structura armatei sovietice era una invaziva, conceputa pentru atac, nu pentru aparare. Asta explica de fapt, pierderile enorme pe care le-a suportat armata sovietica dupa 22 iunie – incapacitatea ei de aparare. Faptul ca Stalin nu s-a hotarat sa atace mai devreme este explicabil prin frica fata de un eventual armistitiu dintre Anglia si Germania. Insa taraganarea atacului l-a costat pe Stalin cateva milioane de vieti omenesti.

    Desigur ca la nivel declarativ, URSS mereu a prezentat participarea in acest razboi drept una excusiv defensiva. In fapt , URSS avea intentii foarte serioase sa ocupe intreaga Europa.

    Scris de Nicu Ciobanu (@DrCiobanu) | 10 Mai 2012, 11:42
  4. Ştiu, din păcate, cum se tot falsifică istoria: cînd de către mîrlani, cînd de către cabotini, cînd de pur şi simplu nebuni… Toţi interesaţi numai de-a lor Imagine. Şi, niciodată de şi pentru Adevăr.
    Pînă şi „scuzele” lor publice, tardive put a aroganţă: ce v-aţi pus minte cu noi, n-aţi ştiut ce vă aşteaptă? put a demagogie, nu a regret, mustrare de conştiinţă, civism, civilitate.

    Scris de tirguketrii | 10 Mai 2012, 13:55

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Pingback: IPOCRIZIE RUSEASCA : VICTIMA – DA, AGRESOR – NU « CER SI PAMANT ROMANESC - 9 Mai 2012

  2. Pingback: 9 mai şi ipocrizia Rusiei: victimă – da, agresor – nu! « ÎN CĂTAREA KREMLINULUI - 9 Mai 2012

  3. Pingback: FOTO & VIDEO: Moldovenii, pulile şi 9 mai | INconstantIN - 9 Mai 2012

  4. Pingback: Balticul şi maldavanul | Vânătorul de maldavani - 9 Mai 2012

  5. Pingback: 9 mai şi ipocrizia Rusiei: victimă – da, agresor – nu! « JurisCult - 10 Mai 2012

  6. Pingback: 3 ) ÎN CĂTAREA KREMLINULUI -CE MAI FACE MAMA RUSIE PE LANGA GRANITA ROMANIEI? | gerulia - 15 Mai 2013

  7. Pingback: IPOCRIZIE RUSEASCA : VICTIMA – DA, AGRESOR – NU « CER SI PAMANT ROMANESC - 22 Octombrie 2015

  8. Pingback: Rusia imperialista, dreptul la autodeterminare al națiunilor si ”nația moldoveană” « CER SI PAMANT ROMANESC - 23 Octombrie 2015

  9. Pingback: Rusii au anexat moldoveni, carora le spuneau până mai ieri români si mai înainte valahi. Acum au descoperit „nația crimeeană” « CER SI PAMANT ROMANESC - 21 Aprilie 2016

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

Texte recente

Introdu adresa ta de e-mail pentru a urmări acest blog şi a primi notificări de articole noi prin e-mail.

Alătură-te altor 152 de urmăritori

Mai 2012
L M M M V S D
« Apr   Iun »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

  • 103,753 vizualizări
%d blogeri au apreciat asta: