Societate

7 aprilie nu trebuie uitat

După 3 ani încă nu există un răspuns clar la întrebarea: ce-a fost atunci?

Provocatori, infiltraţi printre manifestanţii paşnici, au existat.

Şi au fost coordonaţi conştient de cineva. De cine, nu ni se spune.

Şi e puţin probabil să ni se spună cândva. Cu trecerea timpului evenimentul va ajunge să fie învăluit de mister şi chiar de se va afla cine a stat în spatele operaţiunii de deturnare a protestelor paşnice în asalturi violente, e puţin probabil să mai suscite interes ca acum 3 ani, ca acum 2 ani, ca astăzi.

7 aprilie nu trebuie uitat. Victimele nu trebuie uitate .

Nu trebuie uitată impotenţa autorităţilor în faţa gloatei de provocatori.

Scuza lui Voronin că a lăsat protestatarii să intre în clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei fiindcă n-a vrut să provoace victime este de-a dreptul penibilă.

Clădirile trebuiau apărate! Nişte gaze lacrimogene i-ar fi făcut pe tineri să plece direct acasă.

Iar deoarece forţele de ordine s-au retras, singurele concluzii care se pot trage sunt: 1) Voronin şi camarila au plănuit asalturile, sau 2) Voronin şi camarila au vrut să tragă foloase electorale din asalturile date, sau 3) Voronin şi camarila s-au speriat (lucru mai greu de crezut).

Indiferent care concluzie din cele trei e corectă, un lucru e cert: de aşa conducere nu avea (nu are) nevoie nimeni.

Iar 7 aprilie a schimbat conducerea. Indirect, dar a schimbat-o.

După 7 aprilie Filat nu a mai votat pentru candidatul comuniştilor în funcţia de preşedinte, cum a făcut-o în 2005.

După 7 aprilie Urechean a rămas în opoziţie parlamentară faţă de comunişti, aşa cum a fost din 2005. (Deşi presa a indus senzaţia că anume AMN-ul va oferi acel „vot de aur”.)

După 7 aprilie Ghimpu a căpătat aliaţi de guvernare.

După 7 aprilie, atitudinea lui Voronin l-a făcut pe Lupu să plece din rândurile comuniştilor, lucru care a pus punct guvernării acestora de 8 ani.

7 aprilie ne-a „spălat” imaginea în faţa lumii. Din „curiozitatea comunistă” a Europei, am devenit dornici de schimbare, de libertate. Chiar dacă nu ne putem compara cu arabii, am arătat că avem şi noi demnitate. Puţină. Dar tot e mai bine decât nimic.

Să nu uităm de 7 aprilie 2009!

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

Texte recente

Introdu adresa ta de e-mail pentru a urmări acest blog şi a primi notificări de articole noi prin e-mail.

Alătură-te altor 152 de urmăritori

Aprilie 2012
L M M M V S D
« Mar   Mai »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Actualizări Twitter

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

  • 103,050 vizualizări
%d blogeri au apreciat asta: