Istorie, Societate

A fost război…

Acum 20 de ani. Un război al Rusiei şi al marionetelor ei de la Tiraspol împotriva Moldovei.

Monumentul Eroilor de pe str. Pan Halippa din Chişinău menţionează numele a 279 de Eroi căzuţi în lupta împotriva forţelor ostile Moldovei. Peste 1000 de poliţişti şi voluntari au fost răniţi. Peste 1000 de civili de pe ambele maluri ale Nistrului au fost ucişi.

Lupta inegală dintre forţele moldoveneşti, formate din poliţişti şi voluntari, şi forţele separatiste, susţinute de Armata a 14-a rusească, de voluntari din Rusia şi Ucraina, a fost o luptă de apărare împotriva ofensivei militare a Moscovei…

În ianuarie 2012 Comisia guvernamentală pentru organizarea evenimentelor dedicate comemorării a 20 de ani de la începutul conflictului propune amplasarea unor plăci comemorative cu numele luptătorilor căzuţi în luptă pe coloanele Arcului de Triumf din Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Imediat toată gloata de lachei ai Rusiei s-a năpustit cu critici asupra acestei propuneri (pagina arhivată).

Au invocat că Arcul de Triumf ar avea altă destinaţie şi că nu pot fi amestecate două evenimente istorice.

În replică le amintim acestor ipocriţi că până în 1991 pe coloanele Arcului de Triumf, numit atunci Arcul Biruinţei, erau amplasate inscripţii legate de URSS. De ce atunci era în regulă să fie amestecate evenimente istorice care nu aveau nicio legătură, iar acum nu se poate?

Au invocat că în Chişinău există deja un monument dedicat celor căzuţi în războiul de pe Nistru.

Aceşti concetăţeni ai noştri care debitează astfel de prostii, îşi bat joc de memoria oamenilor care au luptat ca ei, aceşti mârşavi concetăţeni ai noştri, să poată trăi astăzi în pace. Nu unul – o mie de monumente merită acei fii ai pământului moldovenesc care şi-au dat viaţa pentru independenţa Moldovei.

Au invocat că nu doar partea moldovenească a avut jertfe umane în acel conflict şi că n-ar fi corect faţă de partea ruso-transnistreană să-i comemorăm doar pe cei care au luptat pentru Moldova.

Este nu corect, ci necesar să păstrăm memoria Eroilor moldoveni ucişi de gloanţele duşmanului. Oamenii nevinovaţi de ambele maluri ale Nistrului la fel trebuie pomeniţi. Însă pe agresori, fie ei tiraspoleni, cazaci, soldaţi ruşi, nu avem de ce să-i comemorăm. Ei ne-au ucis Eroii. Ei ne-au atacat ţara. Dumnezeu să-i odihnească în pace pe toţi, dar să-i egalăm pe apărătorii Moldovei cu agresorii – niciodată!

Intenţia autorităţilor de montare a plăcilor date pe Arcul de Triumf nu este chiar atât de bună, dar nu din considerentele şovinilor ruşi.

Acest monument – Arcul de Triumf – este un monument rusesc, construit de ruşi, destinat comemorării victoriilor Imperiului Rus asupra Imperiului Otoman.

Deşi, apărut dintr-o idee practică – de a construi un edificiu pentru amplasarea unicului clopot care nu putea fi instalat în Clopotniţa Catedralei, fiind prea mare, de 6,4 tone  – după finalizare s-a decis să fie dedicat victoriilor ruşilor asupra turcilor.

Dacă s-ar fi păstrat caracterul religios al construcţiei, s-ar mai putea înţelege dăinuirea lui şi în prezent. Dar având în vedere realitatea, este cel puţin straniu să avem în inima Moldovei un simbol al războaielor unor străini împotriva altor străini.

Acest Arc de Triumf nu ne reprezintă cu nimic. Triumful nu a fost al nostru nici atunci, nici astăzi, când triumful continuă să fie al străinilor prin însuşi existenţa acestei construcţii în locul sfânt – Piaţa Marii Adunări Naţionale – al manifestării dorinţei moldovenilor de dezrobire de sub jugul ocupanţilor ruşi.

Dar poate iniţiatorii comemorării în acest fel al eroilor războiului de pe Nistru au vizat sfidarea agresorului Rusia, prin inscripţionarea numelor luptătorilor contra agresiunii ruse pe un monument rusesc?

Pe de altă parte, Rusia – prin implicarea făţişă de partea separatiştilor lui Smirnov – a provocat moartea nu doar a combatanţilor moldoveni, dar şi a numeroşi civili. Şi nu s-ar cuveni să fie întinate numele eroilor independenţei moldoveneşti de amintirea dureroasei ocupaţii ruseşti.

De ce să nu se ridice un monument în amintirea celor căzuţi pe Nistru chiar pe locul actualului Arc de Triumf?

Acesta poate fi uşor reamplasat în altă parte, la fel cum s-a întâmplat cu monumentul de istorie rusească al lui Lenin. Dar asta e altă temă. Una la fel de dureroasă pentru istoria moldovenilor din Republica Moldova – cea a momumentelor străine firii şi memoriei strămoşilor noştri.

Cămăşile
de Grigore Vieru

A fost război.
Ecoul lui
Şi-acum mai este viu.
Cămăşi mai vechi, mai noi –
Amară amintire de la fiu.
De-atâtea ori fiind
Pe la izvor spălate,
S-a ros de-acum uzorul
Şi, alb, bumbacul
S-a rărit în spate,
Şi nu le-a îmbrăcat de mult
Feciorul.

Cămăşi mai vechi, mai noi –
A fost război.
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a rândul
Tot vine la izvoare:
Ea şi gândul.
Şi iar luând cămăşile în poală,
De cum ajunge sâmbăta,
Le spală.
Căci mâine
Fac băieţii horă-n sat,
Şi fete multe-s:
Câte-n flori albine.
Şi-atunci băiatul ei, cel drag băiat,
Cu ce se-mbracă, bunul,
Dacă vine?

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

Texte recente

Introdu adresa ta de e-mail pentru a urmări acest blog şi a primi notificări de articole noi prin e-mail.

Alătură-te altor 152 de urmăritori

Martie 2012
L M M M V S D
« Feb   Apr »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

  • 103,051 vizualizări
%d blogeri au apreciat asta: