politicianism

Cât de secret trebuie să fie votul secret?

Hotărârea Curţii Constituţionale din 12 ianuarie 2012 poate fi citită aici.

Dezbaterile ce-au urmat s-au limitat la interpretarea textuală a Constituţiei.

Deducţiile de mai jos sunt, în esenţă, relative.

1. Alegătorul este beneficiarul caracterului secret al votului.

2. Acesta uzează de caracterul secret al votului la alegerile parlamentare, locale, raionale şi, anterior, la cele prezidenţiale.

3. Alegătorul alege cui să-i încredinţeze dreptul de a decide în numele său.

4. Alegătorul are dreptul să ştie cum se uzează de dreptul său încredinţat.

Sistemul electoral actual în Moldova are la bază circumscripţia electorală unică. Candidaţii pentru parlament sunt aleşi de alegătorii din toate localităţile republicii, candidaţii pentru funcţii raionale/municipale sunt aleşi de alegătorii din toate localităţile raionului/municipiului fără a se ţine cont de procentajul obţinut de candidaţi într-o zonă oarecare.

Inexistenţa circumscripţiilor uninominale avantajează candidarea pe liste de partid, mai ales la alegerile parlamentare.

Alegătorul îşi încredinţează dreptul suveran de cele mai multe ori listei de partid, partidului. Se poate obiecta că unii alegători votează ţinând cont de persoanele prezente în listele respective. Adevărat, dar acest lucru întăreşte şi mai mult deducţia următoare: prin votare, alegătorul speră că partidul, anumite persoane din lista partidului sau candidaţii independenţi vor uza de dreptul delegat de alegător în interesul acestuia.

Lucru care nu poate fi probat atunci când aleşii îşi ascund opţiunea în procesul legislativ.

Da, deputaţii sunt şi ei cetăţeni care au dreptul de a vota secret, însă dreptul de a vota în calitate de deputat le-a fost delegat de cetăţenii obişnuiţi.

Votarea prin ridicarea mâinii, practicată la examinarea diverselor proiecte legislative este un exemplu de vot deschis, care ar putea fi aplicat cu succes şi la alegerea preşedintelui republicii.

Prevederea votului secret protejează alegătorul (şi deputatul) de intimidări şi influenţe care ar putea veni, de regulă, din partea celor care au altă opţiune decât alegătorul (deputatul) vizat. Dar în cazul dat se limitează dreptul alegătorului de a cunoaşte felul în care deputatul (fracţiunea partidului) a hotărât să facă uz de dreptul delegat.

Situaţia în care deputaţii ieşind din cabina de vot îşi fac publice buletinele este o soluţie care s-ar părea că poate împăca şi susţinătorii şi oponenţii votului deschis, decizia de a-şi afişa opţiunea fiind lăsată la discreţia deputatului (fracţiunii partidului).

Cei care aleg să evite posibilele intimidări sau influenţe în defavoarea transparenţei faţă de alegător, aleg şi să fie taxaţi de acesta în cadrul altor scrutine.

Dar, în definitiv, de conducători laşi nu are nimeni nevoie.

Iar funcţia de deputat nu trebuie privită ca un drept, deşi asta se subînţelege prin acordarea de voturi, ci mai degrabă ca o obligaţie, o însărcinare, o numire în funcţie pentru atingerea anumitor scopuri.

Practica arătării buletinelor cu opţiunea de vot nu a apărut la alegerile din 16 decembrie 2011. S-a procedat la fel şi anterior.

Sunt obişnuite astfel de acţiuni atunci când votează diverşi lideri de partide în cadrul alegerilor generale. Doar că atunci nu se hotărăşte invalidarea scrutinului! Se pare că din cauză că nu se găseşte cineva să sesizeze Curtea Constituţională!

În hotărârea Curţii se duce la absurd analiza detaliilor, căutarea chichiţelor. Se descoperă printre rândurile articolelor constituţionale vizate că „protecţia votului secret se extinde de la primirea buletinului de vot până la plasarea acestuia în urna de vot sigilată, astfel încât opţiunea exprimată să nu poată fi identificată”!

Judecătorul Curţii Constituţionale Elena SAFALERU, singura care a votat împotriva hotărârii respective a menţionat următorul lucru: „…aş sublinia diferenţa existentă între votul alegătorului şi votul politic al deputatului în Parlament.” (paragraful 13 din Opinia separată)

Este lăudabilă poziţia Domniei sale în acest caz, dar e prea puţin.

Ar fi bine să avem o Constituţie morală. Ar fi bine măcar să fie interpretată ca atare.

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

Texte recente

Introdu adresa ta de e-mail pentru a urmări acest blog şi a primi notificări de articole noi prin e-mail.

Alătură-te altor 152 de urmăritori

Ianuarie 2012
L M M M V S D
    Feb »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

  • 103,051 vizualizări
%d blogeri au apreciat asta: